1. [DEX '09] STRUȚUȘOR, struțușoare, s. n. (Reg.) Struțișor. – Struț2 + suf. -ușor.
2. [MDA2] struțușor [At: CADE / Pl: (1-2) ~oare, (3-5) ~i / E: struț1 + -ușor] 1-2 sn (Trs; Buc; șhp) Struțișor (1-2). 3 sm (Lpl) Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, scurtă, cu frunzele dispuse în spirală, care crește pe stânci și în pășunile pietroase din regiunea alpină și subalpină Si: (reg) motocei, struțișori (3) (Sellaginella selaginoides). 4 sm (Bot; lpl) Selaginella helvetica. 5 sm (Bot; reg) Brădișor (7) (Lycopodium selago).
3. [DLRLC] STRUȚUȘOR2, struțușoare, s. n. (Regional) Struțișor. Și mila de la surori Struțușor verde de flori. MARIAN, NU. 286. Struțușor de magheran! BIBICESCU, P. P. 356.
4. [DLRLC] STRUȚUȘOR1, struțușori, s. m. (Bot.) Brădișor (2).
5. [DLRM] STRUȚUȘOR1, struțușoare, s. n. (Reg.) Struțișor. – Din struț2 + suf. -uș-or.
6. [DLRM] STRUȚUȘOR2, struțușori, s. m. (Bot.) Brădișor (2).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL