1. [DEX '09] STRUNGULIȚĂ, strungulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui strungă; strunguță. – Strungă + suf. -uliță.
2. [MDA2] strunguliță sf [At: TDRG / Pl: ~țe / E: strungă1 + -uliță] 1-2 (Pop; șhp) Strungiță (1-2) 3-4 (Rar; șhp) Strungă1 mică.
3. [DEX '98] STRUNGULIȚĂ, strungulițe, s. f. Diminutiv al lui strungă; strunguță. – Strungă + suf. -uliță.
4. [DLRLC] STRUNGULIȚĂ, strungulițe, s. f. (Rar) Strungăreață (1). Buzele ei subțiri... se mișcau ușor, dezvelindu-i dinții cu strungulițe. REBREANU, I. 20.
5. [DOOM 3] strunguliță (pop.) s. f., g.-d. art. strunguliței; pl. strungulițe
6. [DOOM 2] strunguliță (pop.) s. f., g.-d. art. strunguliței; pl. strungulițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL