1. [DEX '09] STRUNGAR2, strungari, s. m. Cioban care mână oile la strungă pentru a fi mulse. – Strungă + suf. -ar.
2. [DEX '09] STRUNGAR1, strungari, s. m. Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung. [Var.: (reg.) strugar s. m.] – Strung + suf. -ar.
3. [MDA2] strungar1 sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (îvr) ~ug~, (reg) ~nar, ștr~, (îvr) ștrug~ / Pl: ~i / E: strung1 + -ar] 1 Muncitor calificat în prelucrarea pieselor la strung Si: (reg) strujitor. 2 (Ban; Trs) Strung1 (1).
4. [MDA2] strungar2, ~ă [At: CREANGĂ, A. 15 / V: (reg) ~iu / Pl: ~i / E: strungă + -ar] 1 sm (Pop) Cioban care mână oile la strungă1 pentru a fi mulse. 2 sm (Pex) Persoană care îndeplinește diverse munci la stână Si: (reg) strungaci (2), strungaș (2) Vz mânător, mânzar, mânzărar, mânzător. 3 a (Mar; d. oameni sau, rar, d. animale) Cu strungăreață Si: (reg) strungaci (3), strungariț, strungaș (3), strungăreț (2). 4 sn (Trs; îf strungariu) Potricală. 5 sn (Trs; Mol) Strungă1 (1). 6 sn (Reg) Cocleț (la războiul de țesut). 7 sn (Trs; îf strungariu) Muierușcă.
5. [DLRLC] STRUNGAR1, strungari, s. m. Muncitor la strung. Acari, strungari, dulgheri de la atelier, hamali se adunară în fața ultimului vagon. DUMITRIU, N. 79. Lipit de odaia cizmarului sta Gheorghe, strungar în fier. ARDELEANU, D. 17. – Variantă: strugar (NEGRUZZI, S. III 268) s. m.
6. [DLRLC] STRUNGAR2, strungari, s. m. Ciobănaș care mînă oile la strungă pentru a fi mulse. V. mînător. Și pentru alții sună strungarii din tulnic. LESNEA, I. 34. Abia despre ziuă s-a îndurat Vasile Bordeianu, strungarul nostru, de s-a dus în Humulești. CREANGĂ, A. 15.
7. [Șăineanu, ed. VI] strungar m. lucrător la strung.
8. [Șăineanu, ed. VI] strungar m. cioban tânăr: care mână oile în strungă.
9. [Scriban] 2) strungár m. Vest. Strugar.
10. [Scriban] 1) strungár m. (d. strungă). Băiat care mînă oile în strungă. V. scutar.
11. [DEX '09] STRUGAR s. m. v. strungar1.
12. [MDA2] strugar sm vz strungar1
13. [MDA2] strunar sm vz strungar1
14. [MDA2] strungariu sn vz strungar2
15. [DLRLC] STRUGAR s. m. v. strungar1.
16. [Scriban] strugár m. (d. strug, ca și sîrb. bg. strugar). Est. Acela care lucrează cu strugu. – În vest strungar.
17. [DOOM 3] strungar s. m., pl. strungari
18. [DOOM 2] strungar s. m., pl. strungari
19. [DAR] strungar, -ă, s.m. și n., adj. 1. (s.m.; pop.) cioban care mână oile la strungă, pentru a fi mulse; strungaci, strungaș, mânător, mânzar, mânzărar. 2. (s.n.; reg.; în forma: strungariu) preducea, potricală, perforator. 3. (s.m.; reg.) deschizătură îngustă prin care trec oile pe rând; strungă, portiță, strungăreață. 4. (s.n.; reg.) coclet (la războiul de țesut). 5. (reg.; în forma: strungariu) miuerușcă, femelă. 6. (adj.; reg.; despre oameni) cu strungăreață, strungaci, strungaș.
20. [DRAM 2021] strungár, strungari, s.m. 1. Păstor care mână oile la strungă. 2. Strungă; portiță: „Și pă mine mă-ngropaț / În strungariu oilor, / În țărcuțu mieilor” (Bilțiu, 2015: 72). – Din strungă + suf. -ar (DEX).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL