1. [DEX '09] ZDRUNCINĂTURĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire; zguduitură, hurducătură. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Zdruncina + suf. -ătură.
2. [MDA2] zdruncinătură sf [At: BIBLIA (1688), 81 1/55 / V: (înv) struncen~, str~ / S: sd~ / Pl: ~ri / E: zdruncina + -ătură] 1 Zguduitură (1). 2 (Înv; fig) Tulburare a odihnei, a echilibrului. 3 (Îvr) Cicatrice. 4 (Îvr) Rană1. 5 (Reg) Boală la om sau la animale nedefinită mai îndeaproape.
3. [DEXI] zdruncinătură s.f. 1 Scuturătură, zguduire, hurducătură; zdruncin. Zdruncinătură a trenului îi aruncă în brațe pălăria (TEOD.). 2 Fig. Dezechilibru, tulburare a ordinii, a echilibrului. • pl. -i. /zdruncina + -ătură.
4. [DLRLC] ZDRUNCINĂTURĂ, zdruncinături, s. f. 1. Zguduire, scuturătură, clătinare, hurducătură. Cu carnea obrazului zguduită de zdruncinăturile căruței, moș Gheorghe. zise într-un tîrziu: Bine i-ați făcut lui Eftimie. DUMITRIU, N. 224. 2. Fig. Tulburare, dezechilibru. Se vede cît de colo că-și revine din oră în oră din zdruncinătura aceea a minții. DUMITRIU, B. F. 151. Peste două zile, cînd a venit șeful de post, s-au mai întimplat oarecare zdruncinături. POPA, V. 223.
5. [DLRM] ZDRUNCINĂTURĂ, zdruncinături, s. f. 1. Scuturătură, zguduire. 2. Fig. Dezechilibru, tulburare. – Din zdruncina + suf. -(ă)tură.
6. [Scriban] zdruncinătúră f., pl. ĭ. Efectu zdruncinăriĭ: la fie-care zdruncinătură a căruțeĭ, Jidaniĭ strigaŭ „Oĭ, veĭ!” – În Mold. și str-.
7. [MDA2] struncenătură sf vz zdruncinătură
8. [MDA2] struncinătură sf vz zdruncinătură
9. [Șăineanu, ed. VI] sdruncinătură f. mișcare violentă a trăsurilor.
10. [DOOM 3] zdruncinătură s. f., g.-d. art. zdruncinăturii; pl. zdruncinături
11. [DOOM 2] zdruncinătură s. f., g.-d. art. zdruncinăturii; pl. zdruncinături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL