1. [DEX '09] STRUGUREL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure; struguraș. 2. (Bot.; reg.; la pl.) Coacăze. – Strugure + suf. -el.
2. [MDA2] strugurel sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ei, (rar) ~e sn / E: strugure + -el] 1-2 (Șhp) Struguraș (1-2). 3 Boabă mică de strugure. 4 (Ban; Trs; șîs ~ei uscați) Stafidă. 5 (Reg; șîc strugurei-roșii) Coacăz (1). 6 (Reg) Agriș (3). 7 (Ban; Trs) Coacăză (3). 8 (Olt) Cârmâz (2). 9 (Reg) Strugurii-ursului Vz strugure. 10 (Bot; reg; îc) ~-spinos Agriș (Ribes-uva-crispa). 11 (Bot; reg; îc) ~ei-negrii Struguri negri Vz strugure (Ribes nigrum). 12 Alifie de culoare albă sau roșie, consistentă, prezentată sub forma unui tub mic, învelit în staniol, folosită pentru buze.
3. [DLRLC] STRUGUREL, strugurei, s. m. 1. Diminutiv al lui strugure. Mă mîna mama la vie... Să culeg la strugurei. HODOȘ, P. P. 70. Tăia, măre, strugurei Albi ca niște mielușei. TEODORESCU, P. P. 618. Strugurel bătut de piatră, Rău e doamne fără tată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 203. 2. (Regional, la pl.) Coacăze. Pomușoara... numită și coacăză, strugurei... este o tufă. ȘEZ. XV 108. – Pl. și: (neobișnuit, n.) strugurele (ALECSANDRI, P. A. 64).
4. [Șăineanu, ed. VI] strugurei m. pl. Bot. coacăză.
5. [Scriban] struguráș m. și strugurél m., pl. eĭ. Strugure mic (de ex., de coacăze).
6. [DOOM 3] strugurel s. m., pl. strugurei, art. strugureii
7. [DOOM 2] strugurel s. m., pl. strugurei, art. strugureii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL