1. [DEX '09] STROPȘITURĂ, stropșituri, s. f. (Pop. și fam.) Stropșire, poceală, schimonoseală, stâlceală; (concr.) ceea ce a fost stropșit. – Stropși + suf. -tură.
2. [MDA2] stropșitură sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 1432/26 / Pl: ~ri / E: stropși + -tură] 1 (Înv) Strivire (2). 2 (Prt) Călcare în picioare. 3 (Pex) Nimicire. 4 (Reg; pex; ccr) Obiect sau material strivit. 5 (Înv; fig) Cotropire (3). 6 (Îvr; pan) Epilepsie (1). 7 (Îvr; fig; ccr) Schimonoseală (3).
3. [DLRLC] STROPȘITURĂ, stropșituri, s. f. Faptul de a (se) stropși; poceală, schimonoseală, stîlceală; (concretizat) lucru stropșit. Publicul se va da negreșit cu cei ce-l încîntă prin producerile lor și va rîde de acei ce caută să-l năucească cu niște stropșituri ridicule. ALECSANDRI, S. 50.
4. [Șăineanu, ed. VI] stropșitură f. Mold. epilepsie.
5. [Scriban] stropșitúră f., pl. ĭ. Lucru saŭ om stropșit: o stropșitură de poezie, de om. Epilepsie.
6. [DOOM 3] stropșitură (pop.) s. f., g.-d. art. stropșiturii; pl. stropșituri
7. [DOOM 2] stropșitură (pop.) s. f., g.-d. art. stropșiturii; pl. stropșituri
8. [Argou] stropșitură, stropșituri s. f. (pop.) 1. poceală 2. persoană urâtă / diformă
9. [DLRLV] STROPȘITURĂ s. f. (Mold.) 1. Strivire, zdrobire; călcare în picioare. Înflat preste tot de stropșiturile ce-l stropșise oștenii. DOSOFTEI, VS. Nicicum a leilor sau a altor jigănii călcături și stropsituri în samă bâgînd. CANTEMIR, IST. 2. Năvălire, cotropire; nimicire. Ungurii, văzîndu atîta stropșitură și nevoie țării, ... s-au închinat turcilor. URECHE. Călcături și stropșituri în hotarăle împărățiii să nu mai facă. CANTEMIR, HR. Etimologie: stropși -f- suf. -tură. Vezi și stropși, stropșit. Cf. năbușeală; pustușag.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL