1. [DEX '09] STROPIRE, stropiri, s. f. Acțiunea de a (se) stropi și rezultatul ei; stropit1, stropitură. – V. stropi.
2. [MDA2] stropire [At: COD. VOR.2 69v/11 / Pl: ~ri / E: stropi] 1 Udare (pe deasupra) ușoară și superficială Si: umezeală, umezire, umezit. 2 Acoperire cu stropi (1) (de obicei de apă sau de alt lichid) Si: împroșcare, împroșcat, stropeală (2), stropit1 (2), stropitură (2), (rar) pătare. 3 (Îs) Turnare prin ~ Procedeu de turnare1, prin care metalele sau aliajele ce se topesc ușor sunt presate în tipare printr-un piston. 4 (Fam; pex) Ploaie cu stropi (1) rari, ușoară (și de scurtă durată) Si: (fam) stropeală (3), stropitură (1). 5 (Spc) Tratare a plantelor prin împroșcare cu substanțe toxice în soluție sau în suspensie, pentru a distruge dăunătorii Si: stropit1 (3), (rar) stropitură (3). 6 (Pan) Acoperire cu pete mici de altă culoare decât fondul. 7 (Rar; pex) Pătare.
3. [DLRLC] STROPIRE, stropiri, s. f. Acțiunea de a stropi; împrăștiere a unui lichid în stropi, împroșcare cu stropi. Pe crestele dealurilor năvăleau talazuri uriașe [de zăpadă], se înălțau în răsfrîngeri tremurătoare, ca o stropire de spumă, apoi se rostogoleau într-o cernere viforoasă în văi. SADOVEANU, O. VI 123.
4. [DEX '09] STROPI, stropesc, vb. IV. Tranz., intranz., refl. și refl. recipr. A (se) uda (ușor, superficial) prin împroșcare, a (se) umezi ușor, a (se) acoperi cu stropi (de apă sau de alt lichid). ◊ Expr. (Tranz.) A stropi (ceva) cu sudoare = a munci din greu. ♦ Refl. Fig. A se acoperi cu pete mici; a se păta. – Cf. sl. kropiti.
5. [MDA2] stropi [At: PSALT. 99 / Pzi: ~p'esc / E: nct] 1-3 vtir A (se) uda (pe deasupra) ușor și superficial Si: a (se) umezi. 4-6 vtir A (se) acoperi cu stropi (de obicei de apă sau de alt lichid) Si: a (se) împroșca, (rar) a (se) păta, (reg) a se prâsni2. 7 vt (Îe) A ~ masa (mâncarea etc.) A bea în timpul mesei vin sau alte băuturi (alcoolice). 8 vt (Fam; îe) A-și ~ măseaua A bea băuturi alcoolice. 9 vt (Îe) A nu avea (nici) cu ce-și ~ măseaua A fi sărac. 10 vt (Îe) A ~ (ceva) cu sudoare A munci din greu. 11 vt (C. i. obiecte, mai ales pereții unor încăperi) A da culoare în mod neuniform, în formă de stropi. 12 vt (Pex) A vopsi. 13 vt (Pex) A zugrăvi. 14 vi (Pfm) A ploua ușor, cu stropi rari. 15 vi (D. ploaie) A cădea în cantitate mică. 16 vt (Fam; c. i. evenimente, persoane etc.) A sărbători consumând, mai ales, băuturi alcoolice. 17 vt (Spc; c. i. plante, culturi) A trata prin împroșcare sau prin proiectare cu substanțe toxice în soluție sau în suspensie pentru a distruge dăunătorii. 18 vt A acoperi (prin aruncare pe deasupra) cu un strat subțire dintr-o materie pulverulentă, granulată etc. Si: a presăra. 19 vt (Pan) A acoperi cu pete mici de altă culoare decât fondul Si: (rar; pex) a păta.
6. [DLRLC] STROPI, stropesc, vb. IV. Tranz. 1. A uda, a umezi ușor aruncînd stropi; a împroșca, a acoperi cu stropi (de apă sau de alt lichid). După ce o stropi [scrisoarea] cu lacrimi fierbinți, o puse în plic și o trimise. BART, E. 241. Îl stropește cu apă vie, și atunci Harap-Alb îndată învie. CREANGĂ, P. 278. Ea-nainte-i se ducea, Cu năstrapa mi-l stropea, Cu năframa-l răcorea. Apoi nunta se făcea. ALECSANDRI, P. P. 108. ◊ (Poetic) Iat-o gingașă mlădiță cu șirag de mărțișori... Tu o rupi?... Ea te stropește cu fulgi albi răcoritori. ALECSANDRI, P. III 16. ◊ Expr. (Familiar) A-și stropi măseaua = a bea băuturi alcoolice. Se întinse ca să ia un pahar să-și stropească nițel măseaua, dară el, cu vin cu tot, se făcu numai de aur. ISPIRESCU, U. 106. ◊ Intranz. (Glumeț) [Tunurile] crunt tușesc, Cu ghiulele-n noi stropesc. ALECSANDRI, P. III 457. ◊ Refl. Era frumoasă!... Pe urmă a început să se scalde... rîdea și se stropea cu apă. PREDA, Î. 47. ♦ Refl. A se acoperi cu pete mici, a se păta. I s-a stropit fața cu pestrui galbene. DELAVRANCEA, O. II 81. 2. A uda ușor, superficial (cu stropitoarea). Cum auzi vuietul venirii lui, fața ei se însănină; ea luă o mînă de lacrimi din baie și stropi grădina. EMINESCU, N. 28. De dimineață pompierii stropiseră podul. NEGRUZZI, S. I 29. ◊ (Subiectul este ploaia) Ajunserăm p-o cărăruie de piatră. O ploiță caldă stropise fășia de drum. DELAVRANCEA, A. 48. ◊ Expr. A stropi (ceva) cu sudoare = a munci din greu. Bietul muncitor Stropea cu sudoare Micul său ogor. ALECSANDRI, P. III 123. ◊ Intranz. Ploaia nu stropise de două săptămîni. C. PETRESCU, Î. II 197. Să-mi fac ochișorii roată... Să-mi văd mîndra Cum să poartă, Cum mătură pe la poartă: Cu mătura măturînd Și cu lacrime stropind. BIBICESCU, P. P. 15.
7. [Șăineanu, ed. VI] stropì v. a uda aruncând stropi.
8. [Scriban] stropésc v. tr. (vsl. kropiti, pol. skropič, a stropi. V. strop). Ud, aruncînd stropĭ (picăturĭ aruncate). A stropi cu noroĭ, a trece cu trăsura stropind cu noroĭ pe ceĭ de jos, (fig.) privesc cu dispreț.
9. [DOOM 3] stropire s. f., g.-d. art. stropirii; pl. stropiri
10. [DOOM 2] stropire s. f., g.-d. art. stropirii; pl. stropiri
11. [DOOM 3] stropi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropesc, 3 sg. stropește, imperf. 1 stropeam; conj. prez. 1 sg. să stropesc, 3 să stropească
12. [DOOM 2] stropi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stropesc, imperf. 3 sg. stropea; conj. prez. 3 să stropească
13. [DER] stropi (-pesc, it), vb. – A uda ușor, a împroșca cu apă. Sl. *sŭtropiti, în loc de kropiti (Cihac, II, 375; Tiktin), cf. sb. kropiti, pol. skropić. – Der. strop, s. m. (picătură; cantitate infimă), deverbal; stropelniță, s. f. (Banat, praftură de fierar); stropeală, s. f. (udare, umezeală); stropitoare, s. f. (udătoare); stropitură, s. f. (udare, umezire).
14. [Argou] a stropi gazonul expr. (er. – d. bărbați) a ejacula, a juisa pe părul pubian al partenerei de sex.
15. [Argou] a-i stropi crinul (unei femei) expr. (er. – d. bărbați) a ejacula, a juisa pe părul pubian al partenerei de sex.
16. [Argou] stropi, stropesc v. t. (er.) a ejacula.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL