1. [MDA2] strofoidă sf [At: DER / P: ~fo-i~ / Pl: ~de / E: fr strophoïde] (Mat) Loc geometric al punctelor de pe o dreaptă variabilă (care trece printr-un punct fix, situat pe axa absciselor) astfel încât distanța de la puncte la intersecția dreptei cu axa ordonatelor și distanța de la origine la această intersecție să fie egale.
2. [DN] STROFOIDĂ s.f. Curbă plană, loc geometric al focarelor conicelor obținute prin intersectarea unui con cu un plan care se rotește în jurul unei perpendiculare pe o generatoare a conului. [Pron. -fo-i-. / < fr. strophoïde, cf. gr. stropheion – odgon, eidos – formă].
3. [MDN '00] STROFOIDĂ s. f. curbă plană, loc geometric al focarelor conicelor prin intersectarea unui con cu un plan care se rotește în jurul unei perpendiculare pe o generatoare a conului. (< fr. strophoïde)
4. [DETS] STROFO- „răsucire, torsiune”. ◊ gr. strophos „răsucire, rotire” > fr. stropho-, germ. id., engl. id., it. strofo- > rom. strofo-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., diferențiere a unei singure generații în mai multe faze, considerată ca alternanță de generații; ~idă (v. -id), s. f., curbă plană, loc geometric al focarelor conicelor obținute prin intersectarea unui con cu un plan care se rotește în jurul unei perpendiculare, pe o generatoare a conului; ~manie (v. -manie), s. f., torsiune teratologică a tulpinii, în care filotaxia devine neregulată; ~taxie (v. -taxie), s. f., orînduire a organelor vegetale în urma mișcării de răsucire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL