1. [MDA2] stroflocit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: strofloci] (Mun) 1 (Îe) A lua (pe cineva) la ~ A bate (59). 2 (Cu sens atenuat; îe) A lua (pe cineva) la ~ A certa (1).
2. [MDA2] stroflocit2, ~ă a vz străflocat
3. [MDA2] străfloca [At: DR. V, 294 / V: ~foca, ~rof~, ~rofloci, ~rofo~, ștofloci, ștrofloci / Pzi: străfloc / E: stră- + floc] 1-2 vtr A (se) zbârli. 3-4 vtr A (se) ciufuli (1). 5 vt (Mun; Olt; c. i. fulgi, lână etc.) A scărmăna (1). 6 vt (Mun; Olt; c. i. fulgi, lână etc.) A flocăi1 (1). 7 vr (Trs; d. curcani; îf strofoca) A se înfoia. 8-9 vtr A (se) părui1. 10-11 vtr A (se) bate (59-60).
4. [MDA2] străflocat, ~ă [At: PLEȘOIANU, T. II, 98/18 / V: (reg) ~rof~, ~roflocit, ~rofo~, ~rofoclat / Pl: ~ați, ~e / E: străfloca] 1 a (Îrg; d. păr) Ciufulit (2). 2 a (Mun; d. oameni; îf stroflocit) Cu părul ciufulit. 3 sfa (Olt) Femeie nepieptănată, cu părul ciufulit. 4 sfa (Olt; fig) Moartea (înfățișată ca o femeie cu părul ciufulit).
5. [MDA2] străfoca v vz străfloca
6. [MDA2] strofloca v vz străfloca
7. [MDA2] stroflocat, ~ă a vz străflocat
8. [MDA2] strofloci v vz străfloca
9. [MDA2] strofoca v vz străfloca
10. [MDA2] strofocat, ~ă a vz străflocat
11. [MDA2] strofoclat, ~ă a vz străflocat
12. [Scriban] străflóc, a -á v. tr. (d. floc. – Străfloacă, să -oace). Olt. Flocăĭesc răŭ: ĭ-aŭ străflocat dulăiĭ cojocu (NPl. Ceaur, 13).
13. [Argou] strofoca, strofoc v. r. (pop.) a se strădui din răsputeri, a-și da silința.
14. [DAR] stroflocit s.n. (reg.; în loc. vb.) a lua la stroflocit (pe cineva) = a bate, a certa.
15. [DAR] străfloca, străfloc, vb. I (reg.) 1. a (se) zbârli; a (se) ciufuli. 2. (despre fulgi, lână) a scărmăna; a flocăi. 3. (refl.; în forma: strofoca; despre curcani) a se înfoia. 4. a (se) părui, a (se) bate.
16. [DAR] străflocat, -ă, adj. 1. (înv. și reg.; despre păr) ciufulit. 2. (reg.; în forma: stroflocit; despre oameni) cu părul ciufulit. 3. (substantivat, f. art.; reg.) femeie nepieptănată, cu părul ciufulit. 4. (fig.; substantivat, f. art.; reg.) moartea (înfățișată ca o femeie cu părul ciufulit).
17. [DAR] strofloci, stroflocesc, vb. IV (reg.) V. străfloca.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL