1. [DEX '09] STRIGOAICĂ, strigoaice, s. f. Strigoaie. ♦ Epitet dat unei femei bătrâne și rele. ♦ Vrăjitoare. – Probabil din strigoi + suf. -oaică. Cf. strigă.
2. [MDA2] strigoaică1 sf [At: CIHAC, I, 266 / V: stir~ / Pl: ~ice / E: strigoaie + -că] 1 (În superstiții) Strigoaie Vz strigoi2 (1). 2 (Reg) Duh rău la vite Si: (reg) strigă (9), strigoi2 (2). 3 (În superstiții) Strigoaie V strigoi2 (3). 4 (Fig) Femeie (bătrână) urâtă și rea.
3. [MDA2] strigoaică2 sf [At: BUJOREANU, B. L. 344 / V: ~oică / Pl: ~ice / E: strigoaie css] (Bot; reg) Stirigoaie (2) (Veratrum nigrum).
4. [DLRLC] STRIGOAICĂ, strigoaice, s. f. Strigoaie. Poate c-au luat strigoaicele mana de la vaci, mămucăi, ziceam eu șezînd... cu limba scoas-afară dinaintea mamei, jos lîngă oale. CREANGĂ, A. 45. Unde-i giupîneasa Bălașa? – Dracu o știe... A fi umblînd ca o strigoaică pe la cămară, pe la bucătărie, pe la spălătorie, pe la grajd... ALECSANDRI, T. I 336. ♦ Epitet dat unei femei bătrîne și rele. Strigoaica de vitregă iară se ținu de cîra bărbatului său ca să-și prăpădească copiii. ISPIRESCU, L. 334. Mai dăunăzi îi abătuse strigoaicei [de jupîneasă] ca să-mi puie coarne de fier, ca pe vremea veche. ALECSANDRI, T. I 337. ♦ Vrăjitoare.
5. [Șăineanu, ed. VI] strigoaică f. 1. vrăjitoare cu coadă care (zice-se) umblă la miezul nopții prin sat și iea mana vitelor, deoachie, chinuește sau pocește pe copii; 2. fig. babă urîtă și rea. [V. strigă].
6. [MDA2] strigoică sf vz strigoaică2
7. [Scriban] 1. strigoáĭe f., pl. tot așa, și -oáĭcă f., pl. e (f. d. strigoĭ). Rar. Stahie.
8. [DOOM 3] strigoaică s. f., g.-d. art. strigoaicei; pl. strigoaice
9. [DOOM 2] strigoaică s. f., g.-d. art. strigoaicei; pl. strigoaice
10. [IVO-III] strigoiu, -goi; strigoaică, -ce.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL