1. [MDA2] stridii1 vt [At: I. CR. III, 377 / Pzi: ~desc / E: ns cf strede] (Reg; c. i. zerul) A separa de unt (prin stoarcerea acestuia).
2. [DEX '09] STRIDIE, stridii, s. f. Specie de moluscă lamelibranhiată comestibilă, cu valvele inegale, care trăiește fixată pe stânci în mările calde și temperate (Ostrea edulis). – Din ngr. strídhi.
3. [MDA2] stridea sf vz stridie1
4. [MDA2] stridie1 sf [At: MÂNCĂRILE, 1/2 / V: (îvr) ~dea / A și: stridie / Pl: ~ii / E: ngr στρείδι] 1 Specie de moluscă lamelibranhiată comestibilă, cu una din valve mai mică, plană și mai subțire, cu cealaltă mai mare, concavă și groasă, care trăiește în mările calde și temperate. 2 (Rar) Scoică de mare. 3 (Pcf) Scoică de perle de mare.
5. [DLRLC] STRIDIE, stridii, s. f. Moluscă comestibilă din clasa lamelibranhiatelor, familia ostreidelor, care trăiește în mările calde și temperate sau în bazine artificiale de cultură (Ostrea edulis). El cel dintîi în oraș știa cînd sosesc stridiile. GANE, N. III 162. Avem stridii, brînzeturi proaspete, ne-a venit o langustă vie. CARAGIALE, O. II 82. Merge... la țărmurile mării de căuta ceva stridii pentru mîncare. DRĂGHICI, R. 149.
6. [Șăineanu, ed. VI] stridie f. scoică de mare. [Gr. mod. OSTRÍDI (STRÍDI)].
7. [Scriban] strídie f. (ngr. [o-]stridi, d. vgr. óstreon, stridie; turc. istridia, istridie, pop. stridia; lat. óstrea, it. óstrica, fr. huître, sp. ostra; germ. auster; ung. osztriga, sîrb. ostriga, rus. ústrica. V. ostrac). Un fel de scoĭcă comestibilă din care se scoate sidefu și mărgăritaru. V. stavrid. – Cultura stridiilor se face în parcurĭ speciale, ca la Arcachon și Saintonge (Francia) saŭ Ostenda (Belgia). Se recomandă să nu le mănîncĭ în lunile fără r (Maĭ, Iuniŭ, Iuliŭ, August). Ele transmit de multe orĭ tifosu, și de aceĭa e maĭ bine să nu le mănîncĭ nicĭ-odată, că nicĭ nutritive nu-s, nicĭ foarte gustoase.
8. [DOOM 3] stridie (desp. -di-e) s. f., art. stridia (desp. -di-a), g.-d. art. stridiei; pl. stridii, art. stridiile (desp. -di-i-)
9. [DOOM 2] stridie (-di-e) s. f., art. stridia (-di-a), g.-d. art. stridiei; pl. stridii, art. stridiile (-di-i-)
10. [DER] stridie (-ii), s. f. – Specie de moluscă (Ostrea). Ngr. στρίδι (Roesler 576; Cihac, II, 704).
11. [DAR] stridii, stridiesc, vb. IV (reg.; despre zer) a separa de unt (prin stoarcere).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL