1. [DEX '09] STRICĂȚEL, -EA, -ICĂ, stricăței, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat2 (7); (cam) depravat, corupt. ♦ (Pop.) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului). – Strica + suf. -ățel.
2. [MDA2] stricățel, ~ea a [At: DR. II, 439 / Pl: ~ei, ~ele / E: stricat + -el] 1 (Hip) Puțin stricat2. 2 (Hip) (Cam) corupt. 3 (Pop; cu determinarea „de vărsat”) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului).
3. [DEX '98] STRICĂȚEL, -EA, -ICĂ, stricăței, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat (7); (cam) depravat, corupt. ♦ (Pop.) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului). – Strica + suf. -ățel.
4. [DLRLC] STRICĂȚEL, -ICĂ, stricăței, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat; cu moravuri corupte. ♦ Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului negru). Foaie verde de-un agud, Cîte puice am avut Numai una mi-am lăsat, Stricățică de varsat. ȘEZ. I 212. Că mi-e badea fermecat. Dar cine l-au fermecat?... O nevastă cu barbat, Stricățică de varsat Și cu haz la sărutat. SEVASTOS, C. 46.
5. [DOOM 3] stricățel adj. m., pl. stricăței; f. stricățică, pl. stricățele
6. [DOOM 2] !stricățel adj. m., pl. stricăței; f. stricățică, pl. stricățele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL