1. [DEX '09] STRIAȚIE, striații, s. f. Fiecare dintre dungile fine, paralele, care se observă pe anumite corpuri, scoase în relief, săpate în adâncime sau care se detașează pe un fond de culoare diferită; (cu sens colectiv) sistem format din astfel de dungi. [Pr.: stri-a-. – Var.: striațiune s. f.] – Din fr. striation.
2. [MDA2] striație sf [At: BABEȘ, O. A. I, 133 / V: (rar) ~iune / Pl: ~ii / E: fr striation] 1 Fiecare dintre dungile (foarte fine) paralele între ele, săpate în adâncime, scoase în relief sau deosebite prin culoarea lor, pe care le au unele corpuri pe suprafețele lor. 2 (Pex) Sistem format din astfel de dungi.
3. [DLRLC] STRIAȚIE, striații, s. f. Fiecare dintre dungile foarte fine, paralele între ele, săpate în adîncime (scoase în relief sau deosebite prin culoarea lor) pe care le au anumite corpuri; (cu sens colectiv) sistem format de astfel de dungi. Striația orizontală a mușchilor scheletului. (În forma striațiune) Unul din noi a găsit în acești mușchi o striațiune longitudinală, adesea întreruptă, a fibrei. BABEȘ, O. A. I 133. – Variantă: striațiune s. f.
4. [DN] STRIAȚIE s.f. Dungă, linie foarte fină, în relief, paralelă cu alte dungi asemănătoare. ♦ (La pl.) Sistem de asemenea dungi. [Gen. -iei, var. striațiune s.f. / < fr. striation].
5. [MDN '00] STRIAȚIE s. f. dungă, linie foarte fină, în relief, paralelă cu alte dungi asemănătoare. (< fr. striation)
6. [DEX '09] STRIAȚIUNE s. f. v. striație.
7. [MDA2] striațiune sf vz striație
8. [DN] STRIAȚIUNE s.f. v. striație.
9. [DOOM 3] striație (desp. stri-a-ți-e) s. f., art. striația (desp. -ți-a), g.-d. art. striației; pl. striații, art. striațiile (desp. -ți-i-)
10. [DOOM 2] striație (stri-a-ți-e) s. f., art. striația (-ți-a), g.-d. art. striației; pl. striații, art. striațiile (-ți-i-)
11. [MDO] striație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL