1. [MDA2] stresare sf [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1981, nr. 51, 8/2 / Pl: (nob) ~s'ări / E: stresa] Traumatizare (printr-un șoc infecțios, chirurgical, psihic etc.) caracterizată prin tulburări organice sau psihice.
2. [DEX '09] STRESA, stresez, vb. I. Tranz. A produce stres; a tulbura, a deregla organismul uman din cauza unui stres. ♦ A supune ființa umană unui stres, tulburând-o, angoasând-o. ◊ Refl. S-a stresat. – Din fr. stresser.
3. [MDA2] stresa vt [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1981, nr. 51, 8/2 / Pzi: ~sez / E: stres] (C. i. oameni sau un organism uman) A traumatiza (printr-un șoc infecțios, chirurgical, psihic etc.), producând tulburări organice sau psihice.
4. [MDN '00] STRESA vb. tr. a produce stres (1). (< fr. stresser)
5. [DCR2] stresa vb. I A produce stres ◊ „Copilul ăsta care stresează pe toată lumea [...]” ◊ Rev. 22 1016 XII 92 p. 1 (din stres; cf. fr. stresser; PR 1950)
6. [DOOM 3] stresa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. stresez, 3 stresează; conj. prez. 1 sg. să stresez, 3 să streseze
7. [DOOM 2] *stresa (a ~) vb., ind. prez. 3 stresează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL