1. [DEX '09] ȘTRENGĂRIE, ștrengării, s. f. Faptă de ștrengar; poznă, șotie, năzbâtie. – Ștrengar + suf. -ie.
2. [MDA2] ștrengărie2 sf [At: PASCU, S. 185 / Pl: ? / E: ștreang + -ărie] (Trs; înv) Atelier unde se făceau ștreanguri (1).
3. [MDA2] ștrengărie1 sf [At: POLIZU / Pl: ~ii / E: ștrengar + -ie] 1 Hoinăreală. 2 Golănie (1). 3 (De obicei cu o nuanță de simpatie) Faptă de ștrengar (5) Si: ghidușie, năzbâtie, poznă, zburdălnicie, (îvr) ștrengărire, (rar) ștrengărit. 4 Comportare care denotă neastâmpăr, vioiciune, umor. 5 (Pfm) Aventură de dragoste.
4. [DLRLC] ȘTRENGĂRIE, ștrengării, s. f. (De obicei cu o nuanță de simpatie) Faptul de a ștrengări, faptă de ștrengar (v. poznă, șotie); hoinăreală. E timpul numai bun de joc Și bun de ștrengărie. IOSIF, PATR. 15. Era un neastîmpăr ș-o bucurie de copii, care pregătesc o mare ștrengărie. VLAHUȚĂ, O. A. 158. ♦ (Mai ales la pl.) Aventură de dragoste. V. crailîc. El... după ce ș-a petrecut tinerețea-n chefuri și ștrengării, îmi pretinde mie seriozitate și credință! La TDRG. Viața de cafenea, ștrengăriile cu prietenii începură a-l atrage. VLAHUȚĂ, O. A. 257.
5. [Șăineanu, ed. VI] ștrengărie f. faptă de ștrengar.
6. [Scriban] ștrengăríe f. (d. ștrengar). Poznă (petrecere, glumă) copilărească. Eŭf. Escapadă: a face ștrengăriĭ.
7. [DOOM 3] ștrengărie s. f., art. ștrengăria, g.-d. art. ștrengăriei; (fapte, atitudini) pl. ștrengării, art. ștrengăriile (desp. -ri-i-)
8. [DOOM 2] ștrengărie s. f., art. ștrengăria, g.-d. art. ștrengăriei; (fapte, atitudini) pl. ștrengării, art. ștrengăriile
9. [DAR] ștrengărie2, ștrengării, s.f. (înv. și reg.) atelier unde se făceau ștreanguri.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL