1. [DEX '09] ȘTRENGAR, ștrengari, s. m. (Adesea adjectival) Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. ♦ Bărbat ușuratic, afemeiat. – Ștreang + suf. -ar.
2. [MDA2] strengar sm vz ștrengar
3. [MDA2] ștrengar [At: GOLESCU, Î. 7 / V: (reg) străngari, st~, ~ringari sm / Pl: ~i / E: ștreang + -ar] 1-2 sm (Reg) Frânghier (1-2). 3-4 sm, a (Dep) (Persoană) care umblă fără nici un rost Si: derbedeu (1), golan (3), haimana (1), vagabond. 5-6 sm, a (De obicei cu o nuanță de simpatie) (Copil sau tânăr) care se ține de pozne Si: neastâmpărat, poznaș, zburdalnic. 7-8 sm, a (Bărbat) ușuratic.
4. [MDA2] ștringari sm vz ștrengar
5. [DLRLC] ȘTRENGAR, ștrengari, s. m. (De obicei cu o nuanță de simpatie) Băiat neastîmpărat, zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. Avea o căutătură și un umblet de ștrengar. GANE, N. III 157. Pe Nuțu vi-l lăsasem mic, Cu creștetul cît masa; O fi acum ștrengar voinic Și vă răstoarnă casa? COȘBUC, P. II 59. Ștrengarii erau mai nebuni ca totdeauna. CARAGIALE, O. III 13. ◊ Fig. Văzui prin văi al verii dulce vînt, Ștrengar frumos. COȘBUC, P. I 287. ◊ (Adjectival) Ce-i pe drum atîta gură? – Nu-i nimic. Copii ștrengari. – Ei auzi! vedea-i-aș mari. Parcă trece-adunătură de tătari. COȘBUC, P. I 227. (Fig.) Mierloiul sprinten șuieră o clipă; Un sturz ștrengar îngînă-o turturică. IOSIF, V. 70. ♦ (Adverbial) Ștrengărește. Își retrase mîna și-l privi pe Mihai surîzînd ștrengar. CAMIL PETRESCU, N. 58. Bărbat ușuratic, afemeiat... V. crai. Un ștrengar ce compromite femeile. Azi face curte uneia, mîne alteia. ALECSANDRI, T. 1679.
6. [Șăineanu, ed. VI] ștrengar m. băiat care bate podurile. [Lit. vrednic de ștreang sau de spânzurătoare].
7. [Scriban] ștrengár m. (d. ștreang, adică „bun de ștreang, un spînzurat”). Fam. Care face ștrengăriĭ. – Fem. -ăriță, pl. e.
8. [DOOM 3] ștrengar s. m., pl. ștrengari
9. [DOOM 2] ștrengar s. m., pl. ștrengari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL