1. [DEX '09] ȘTRENGĂREȘTE adv. Ca un ștrengar, în felul ștrengarilor. – Ștrengar + suf. -ește.
2. [MDA2] ștrengărește av [At: AGÎRBICEANU, A. 77 / E: ștrengar + -ește] (De obicei cu o nuanță de simpatie) Ca un ștrengar (5).
3. [DLRLC] ȘTRENGĂREȘTE adv. (De obicei cu o nuanță de simpatie) Ca un ștrengar (sau ca o ștrengăriță). O privi ștrengărește pe sub pălăria lată în margini. MIRONESCU, S. A. 89. Dinu zîmbi, își puse pe cap căciula cam ștrengărește. BUJOR, S. 27.
4. [Scriban] ștrengăréște adv. Ca ștrengariĭ.
5. [DEX '09] ȘTRENGĂRI, ștrengăresc, vb. IV. Intranz. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana; a hoinări. – Din ștrengar.
6. [MDA2] ștrengăresc, ~ească a [At: VLAHUȚĂ, O. A. III, 34 / Pl: ~ești / E: ștrengar + -esc] (De obicei cu o nuanță de simpatie) 1 De ștrengar (5). 2 Caracteristic ștrengarilor (5).
7. [MDA2] ștrengări vi [At: LB / Pzi: ~resc / E: ștrengar] 1A umbla haimana Si: a hoinări, a vagabonda. 2 A se ține de golănii. 3 (De obicei cu o nuanță de simpatie) A se ține de zburdălnicii, de pozne, de ghidușii.
8. [DLRLC] ȘTRENGĂRI, ștreiigăresc, vb. IV. Intranz. și (rar) refl. A se ține de pozne, de năzbîtii; (despre copii) a se juca, a zburda, a hoinări. Cînd plecau la prăvălie, își trimeteau copiii la dascălul Chiosea, ca să nu ștrengărească pe uliță. GHICA, S. A. 74. După ce se ștrengărise toată ziua, căzuse sara ca un trunchi, de somn. ȘEZ. I 59.
9. [Șăineanu, ed. VI] ștrengărì v. a fi ștrengar.
10. [Scriban] ștrengărésc v. intr. Fac ștrengăriĭ: a ștrengări pin mahalale.
11. [DOOM 3] ștrengărește adv.
12. [DOOM 3] ștrengări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengăresc, 3 sg. ștrengărește, imperf. 1 ștrengăream; conj. prez. 1 sg. să ștrengăresc, 3 să ștrengărească
13. [DOOM 2] ștrengări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengăresc, imperf. 3 sg. ștrengărea; conj. prez. 3 să ștrengărească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL