1. [DEX '09] ȘTRECUIT s. n. Faptul de a ștrecui; ștrecuire. – V. ștrecui.
2. [MDA2] ștrecuit sn [At: DM / Pl: ~uri / E: ștrecui] (Tăb) Ștrecuire.
3. [DEX '09] ȘTRECUI, ștrecuiesc, vb. IV. Tranz. (în industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă, în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. – Din germ. strecken.
4. [MDA2] ștrecui vt [At: DM / Pzi: ~esc / E: ger strecken] (Tăb; c. i. piei) A curăța de resturile de carne, de grăsime.
5. [DEX '98] ȘTRECUI, ștrecuiesc, vb. IV. Tranz. (În industria tăbăcăriei) A scoate carnea, grăsimile și o parte din țesutul conjunctiv de pe pielea crudă în vederea operațiilor de prelucrare a pielii. – Din germ. strecken.
6. [DOOM 3] ștrecuit s. n.
7. [DOOM 2] ștrecuit s. n.
8. [DOOM 3] ștrecui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrecuiesc, 3 sg. ștrecuiește, imperf. 1 ștrecuiam; conj. prez. 1 sg. să ștrecuiesc, 3 să ștrecuiască
9. [DOOM 2] ștrecui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrecuiesc, imperf. 3 sg. ștrecuia; conj. prez. 3 să ștrecuiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL