1. [MDA2] strătimp sn [At: BENIUC, M. C. I, 248 / Pl: ~uri / E: stră- + timp] 1 (Rar; îe) Din (sau în) ~uri Din timpuri străvechi. 2 (Îae) De demult.
2. [DAR] strătimp s.n. (înv.; în expr.) din strătimp = din timpuri străvechi; de demult.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL