Definiție și ce înseamnă strapezi

1. [DEX '09] STERPEZI vb. IV v. strepezi.

2. [DEX '09] STREPEZI, strepezesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) produce o senzație de iritare neplăcută în regiunea dinților și a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe sau alimente acre, astringente. [Var.: sterpezi vb. IV] – Probabil lat. *extorpidire (< torpidus).

3. [MDA2] respezi v vz strepezi

4. [MDA2] scripezi v vz strepezi

5. [MDA2] stărpezi v vz strepezi

6. [MDA2] stărpiți v vz strepezi

7. [MDA2] sterbezi v vz strepezi

8. [MDA2] sterpeji v vz strepezi

9. [MDA2] sterpezi v vz strepezi

10. [MDA2] străpezi v vz strepezi

11. [MDA2] strepăzi v vz strepezi

12. [MDA2] strepeti v vz strepezi

13. [MDA2] strepezi [At: CORESI, EV. 168 / V: (reg) resp~, scrip~, stărp~, stărpiți, sterbe~, sterpeji, sterp~, ~răp~, ~păzi, ~eti, ~ripezi, ~ripiti[1], șterp~, ștr~, trebegi, trepegi, tr~, tripizi / Pzi: ~zesc / E: ns cf strepede] 1 vr (D. dinți, gură) A avea o senzație neplăcută (de astringență), de obicei din cauza consumului de fructe acre sau necoapte Si: (reg) a se sărbezi2 (4). 2-3 vtr (Fig) A deveni sau a face să devină ursuz, supărat, nervos Si: a (se) supăra, a (se) enerva (5-6). 4 vr (Mun; d. lapte; pcf) A se sărbezi2 (1).

14. [MDA2] stripezi v vz strepezi

15. [MDA2] stripizi[1] v vz strepezi

16. [MDA2] terpiți v vz strepezi

17. [MDA2] trebegi v vz strepezi

18. [MDA2] trepezi v vz strepezi

19. [CADE] * DINTE sm. 1 Fiecare din oscioarele înfipte în făcile omului și ale multor animale care serveșc ca organe ale masticațiunii, ca arme de atac sau de apărare (🖼 1828-1830): a-i crește, a-i cădea, a scoate un ~; a-l durea dinții; dinți de lapte, cei dintîiu dinții ai copilului, în număr de 20, cari cad pe rînd pînă la vîrsta de 7 ani și în locul cărora cresc alții; dinți artificiali, dinți falși, nume dat dinților puși de dentist, spre a înlocui pe cei cei lipsesc; Ⓕ: a tăia ca dinții babei, a nu tăia de loc, a nu fi ascuțit, a avea știrbituri (vorb. de uneltele tăioase); 🌦 Ⓕ: e soare cu dinți, se zice cînd se arată soarele pe cer pe un ger strășnic; – (P): mai aproape dinții decît părinții, ne pasă mai mult de noi decît de alții; ochiu pentru ochiu, ~ pentru ~; se zice de o răzbunare egală cu suferința îndurată; a-și lua înima în dinți, a-și face curaj, a se îmbărbăta; a se scobi în dinți de un lucru, a-și lua nădejdea de a mai căpăta un lucru, a fi silit să renunțe la ceva; 👉 CAL, STREPEZI ¶ 2 🔧 pr. anal. Vîrf, colț ascuțit: dinții pieptenului, ferestrăului: dinții unei roate dințate; dinții unei frunze ¶ 3 🌿 DINTELE-CALULUI sau PORUMBUL-DINTE-DE-CAL, varietate de porumb de origine americană, ale cărui boabe au la vîrf un sănțuleț ca mișuna de la dintele calului (🖼 1831); DINTELE-DRACULUI, plantă ierboasă cu gust de piper, cu flori albe, roșii – purpurii sau verzui, numită și „iarbă-iute” „,iarbă-roșie”, „piperul-bălții” sau „piperul-broaștei”; crește prin locuri umede, prin mlaștini, bălți sau pîraie (Polygonum hydropiper) (🖼 1832) [lat. dentem].

20. [DLRLC] STREPEZI, strepezesc, vb. IV. Refl. (Despre dinți) A se irita, producînd o senzație foarte neplăcută, din cauza consumului de fructe acre. Mi s-au strepezit toți dinții. TOPÎRCEANU, B. 91. Unul mănîncă aguridă și altuia i se strepezesc dinții sau părinții mănîncă aguridă și fiilor li se strepezesc dinții (= unul face greșeala și altul trage ponosul). ◊ Tranz. Ie o înghețată, doar te-i mai răcori... De care poftești?... De alămîie?... – Ba nu, că-mi strepezesc dinții. ALECSANDRI, T. I 159. La privire v-arătați prea bune, Dar verzi, în loc să folosiți, Voi dinții strepeziți. DONICI, la TDRG. (Fig.) Pe Manlache îl prinsese un neastîmpăr, care i-a strepezit tot sîngele din vine. POPA, V. 251. Mizeria aceasta îl strepezea pe Pașadia. M. I. CARAGIALE, C. 134.

21. [Șăineanu, ed. VI] strepezì v. se zice de starea bolnavă a gingiilor provocată de influența unor sucuri acre (dinții strepezesc când se mănâncă mere acre sau necoapte): părinții mănâncă aguridă și fiilor li se strepezesc dinții. CR. [Derivat dela strepede: lit. a se înăcri ca strepedea].

22. [Scriban] sterpezesc, V. strepezesc.

23. [Scriban] strapéde, -pézĭ V. strepede.

24. [Scriban] strepezésc și (maĭ rar) străp- și sterp- v. tr. (alb. strapizoj, maltratez, d. it. strapazzare, a uza prea, care vine d. pazzo, nebun. V. ștrapaț. Cp. cu mă bălăbănesc). Ostenesc dințiĭ pin acreală așa în cît să nu maĭ pot mînca: lămîĭa strepezește dințiĭ (Și intr. în L. V. dințiĭ strepezesc). V. refl. Părințiĭ mănîncă aguridă, și copiilor li se strepezesc dințiĭ (Prov.). V. știresc, zălesc.

25. [DOOM 3] strepezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strepezesc, 3 sg. strepezește, imperf. 1 strepezeam; conj. prez. 1 sg. să strepezesc, 3 să strepezească

26. [DOOM 2] strepezi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strepezesc, imperf. 3 sg. strepezea; conj. prez. 3 să strepezească

27. [MDO] strepezi

28. [IVO-III] strepezesc, -zeam 1 imp.

29. [DER] strepezi (-zesc, -it), vb. – A produce o senzație de iritare a dinților. – Var. sterpezi. Origine incertă. Ar putea proveni din strepede, ca sp. hormiguear „a avea mîncărime”, de la hormiga; sau din lat. interpedῑre „a se prinde” (cf. REW 4494) prin intermediul unei forme *exterpedῑre și poate printr-o apropiere cu a serbezi. Alte explicații sînt la fel de îndoielnice; din sl. strupititi „a deveni aspru” (Cihac, II, 372; Conev 86); din lat. stupidῑre (Crețu 371); din strepede, dar prin intermediul ideii de „a înțepa, ca insectele strivite” (Tiktin); din lat. *extorpĭdῑre „a înțepeni” (Candrea); din serpidus < lat. serpĕre, prin intermediul alb. štrep (Philippide, II, 734); din it. strapazzare „a maltrata”, cf. alb. strapizoń (Scriban). Uz general (ALR, I, 90). – Der. strepezeală, s. f. (iritare a dinților).

30. [DRAM 2021] strepezí, strepezesc, v.r.t. A produce o senzație de iritare în regiunea dinților, din cauza consumului de fructe acre: „Ori ți-o strepezit dinții” (Memoria, 2001: 64). – Probabil din lat. *extorpidire (DEX; v. și DER); cf. strepede (MDA).

31. [DRAM 2015] strepezi, strepezesc, vb. refl. și tranz. – A produce o senzație de iritare în regiunea dinților, din cauza consumului de fructe acre: „Ori ți-o strepezit dinții” (Memoria, 2001: 64). – Probabil din lat. *extorpidire (< torpidus) (DEX; v. și DER); cf. strepede (MDA).

32. [DRAM] strepezi, strepezesc, vb. refl. și tranz. – A produce o senzație de iritare în regiunea dinților și a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe acre: „Ori ți-o strepezit dinții” (Memoria 2001: 64). – Probabil din lat. *extorpidire (< torpidus) (DEX).

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[DTM] strambotto (cuv. it.), formă poetică fixă răspândită în Italia în sec. 15-16, alcătuită din […]
1. [MDA2] stramiță sf [At: POLIZU / Pl: ~țe / E: ns cf stramă] 1 […]
1. [MDA2] stramoniu s [At: MAN. SĂNĂT. 113/10 / Pl: ? / E: lat (Datura) […]
[DFL] Datura stramonium L. Specie care înflorește vara-toamna. Flori mari, albe, solitare. Fructul, o capsulă […]
1. [DEX '09] STRĂGĂLIE, străgălii, s. f. (Pop.) 1. Disc de oțel găurit care se […]
1. [DEX '09] STRANGULARE, strangulări, s. f. Acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; […]
1. [DEX '09] STRANGULAȚIE, strangulații, s. f. Strangulare. – Din fr. strangulation, lat. strangulatio. 2. […]
1. [DEX '09] STRANGULAȚIE, strangulații, s. f. Strangulare. – Din fr. strangulation, lat. strangulatio. 2. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro