1. [MDA2] străpățui v vz ștrăpățui
2. [MDA2] ștrăpățui vt [At: SCRIBAN, D. / V: (reg) st~ / Pzi: ~esc / E: ștrapaț + -ui] (Reg) 1 (C. i. oameni) A sâcâi. 2 (C. i. oameni) A hărțui2 (3). 3 (C. i. oameni) A pune pe drumuri. 4 (C. i. obiecte) A uza.
3. [Scriban] *ștrăpățuĭésc v. tr. (d. ștrapaț). Fam. Stric pin ștrapaț. – Și str-.
4. [DAR] ștrăpățui, ștrăpățuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre oameni) a sâcâi; a hărțui; a pune pe drumuri. 2. (despre obiecte) a uza, a deterioara.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL