Definiție și ce înseamnă strântori

1. [MDA2] strântori2 v vz strâmtora

2. [MDA2] strântori1 vr [At: ALR SN I h 44/325 / Pzi: 3 ~rește / E: nct] 1 (Reg; d. grâu) A ajunge la maturitate înainte de vreme. 2 (Reg; d. grâu) A se coace prematur (prin căldură) și uscăciune excesive. 3 (Reg) A se pripi.

3. [DEX '09] STRÂMTORA, strâmtorez, vb. I. Tranz. A limita posibilitățile de mișcare ale cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtori vb. IV] – Din strâmtoare.

4. [DEX '09] STRÂMTORI vb. IV v. strâmtora.

5. [MDA2] strămtora v vz strâmtora

6. [MDA2] strămtori v vz strâmtora

7. [MDA2] strămtura v vz strâmtora

8. [MDA2] strâmptora v vz strâmtora

9. [MDA2] strâmptori v vz strâmtora[1]

10. [MDA2] strâmtora [At: GCR II, 93/12 / V: (îvp) ~mpto~, ~ri (Pzi: ~resc), ~rim~, ~rimtori, (reg) ~mptori (Pzi: ~resc), ~ântori, (înv) străm~, ~rămtori, ~rămtura / Pzi: ~rez / E: strâmtoare] 1-2 vtr (Îvp; complementul sau subiectul indică deschizături, cavități, spații, încăperi ori drumuri, căi de acces, locuri de trecere, ape, văi etc. sau părți ori porțiuni ale acestora; îoc a se lărgi) A (se) strâmta (7-8). 3 vt (Înv) A stingheri (1). 4 vt (Fig) A împiedica. 5-6 vtr (Îoc a se întinde) A (se) îngrămădi într-un spațiu (extrem de) redus. 7-8 vtr (Asr; pex; fig) A încolți. 9 vt (Înv) A constrânge (1). 10-11 vtr A face să se afle sau a se afla într-o situație dificilă. 12-13 vtr (Spc) A face să fie sau a fi (temporar) lipsit de mijloace materiale, în jenă financiară. 14-15 vtr (Rar; pex) A sărăci (3-4). 16 vr (Reg; d. grâu; îf strântori) A se coace înainte de vreme.

11. [MDA2] strâmtori v vz strâmtora

12. [MDA2] strimtora v vz strâmtora

13. [MDA2] strimtori v vz strâmtora

14. [DEX '98] STRÂMTORA, strâmtorez, vb. I. Tranz. A stingheri mișcările cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtori vb. IV] – Din strâmtoare.

15. [DLRLC] STRIMTORA v. I v. strîmtora.

16. [DLRLC] STRÎMTORA, strîmtorez, vb. I. 1. Tranz. (Folosit mai ales la participiu) A stingheri mișcările cuiva, a îngrămădi într-un loc strîmt, a băga la strîmtoare; a înghesui, a strînge. [Călăreții] de pe margini își strînseseră rîndurile, scăriță la scăriță, strîmtorați de laturile uliței. MIHALE, O. 468. Sloii începură a se mișca la vale greoi, strîmtorați unii de alți. SANDU-ALDEA, U. P. 120. Oșteni moldoveni îi strîmtora [pe turci] de pe laturi. ARHIVA R. I 108. ◊ Fig. Închipuirile capricioase înmulțiră în tot chipul aceste lucrări de fantasie, ce nu erau strîmtorate de nici o lege. ODOBESCU, S. I 53. ♦ A obliga, a sili, a constrînge. (Atestat în forma strimtora) Strimtorat de cererile unui ceauș turcesc, venit din partea lui Petru cel Șchiop, se văzu silit a arăta pe turburători. HASDEU, I. V. 184. 2. Refl. A se mulțumi cu o viață mai modestă, a-și restrînge cheltuielile. Putea să vadă și, poate, n-a văzut că am vîndut aproape tot ce-aveam în casă, că pensia nu mi-a ajuns niciodată, că m-am strîmtorat în dormitor ca să pot ține apartamentul. PAS, Z. I 97. Să muncească, să adune, să cruțe și astfel să aibă de unde da, fără a se strîmtora. I. IONESCU, D. 234. – Variante: (regional) strimtora vb. I., (învechit) strîmtori (CONACHI, P. 304) vb. IV.

17. [DLRLC] STRÎMTORI vb. IV v. strîmtora.

18. [Șăineanu, ed. VI] strâmtorà v. a aduce la strâmtoare.

19. [Scriban] strîmtoréz v. tr. (d. strîmtoare). Aduc la strîmtoare (la nevoĭe de banĭ): cheltuĭelile m’aŭ cam strîmtorat. Constrîng.

20. [DOOM 3] strâmtora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strâmtorez, 3 strâmtorează; 1 sg. să strâmtorez, 3 să strâmtoreze

21. [DOOM 2] strâmtora (a ~) vb., ind. prez. 3 strâmtorează

22. [DAR] strântori, strântoresc, vb. IV refl. (reg.; despre grâu) a ajunge la maturitate înainte de vreme; a se coace prematur; a se pripi.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] strângătură sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 80/20 / Pl: ~ri / E: strânge + […]
1. [MDA2] strângău a [At: ALR SN V h 1 260/310 / Pl: ~ăi / […]
1. [MDA2] strânsoaică sf [At: ȘEZ. V, 146 / Pl: ~ice / E: strâns1 + […]
1. [DEX '09] STRÂNSOARE, strânsori, s. f. I. 1. (Senzație de) apăsare, (de) presiune; încleștare. […]
1. [MDA2] strânsurea sf [At: BORZA, D. 137 / V: (reg) ~râms~ / Pl: ~ele […]
1. [MDA2] strânsurică sf [At: ODOBESCU, S. II, 11 / Pl: ? / E: strânsură […]
1. [DEX '09] STRÂNSURĂ, strânsuri, s. f. I. (Rar) 1. Adunare, grămadă, mulțime (strânsă la […]
1. [Șăineanu, ed. VI] strânsă f. menaj: nici cu dânsa nu fac strânsa POP. 2. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro