1. [DEX '09] STRÂNSĂTURĂ, strânsături, s. f. (Reg.) 1. Strângere. 2. Strânsură (I 1). – Strâns2 + suf. -ătură.
2. [MDA2] strânsătură sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: strâns1 + -ătură] 1 (Înv; predomină ideea de apropiere în spațiu) Strângere (1). 2 (Reg; îs) ~ra morii Crivac (la moară). 3 (Trs; fig) Strâmtoare (6). 4 (Rar) Strângere (7). 5 (Îs) ~ de mână Strângere de mână Vz strângere. 6 (Rar) Strângere (9). 7 (Îvr) Strângere (10). 8 (Mun) Strâns1 (21). 9 (Rar; predomină ideea de acumulare; lsg csc) (Grămadă de) obiecte adunate la un loc.
3. [DLRLC] STRÎNSĂTURĂ, strînsături, s. f. (Regional) 1. Strîngere (I 2). Unuia arunca o ochire, altuia un zîmbet, celuilalt o strînsătură de mînă. GANE, N. I 101. 2. Adunare de oameni. Se întîmplă odată că bătrînii au dat clacă în tors, la care au venit și o servitoare de la împăratul... căci în toate strînsăturile trimetea țiganca pe cîte cineva. RETEGANUL, P. II 36.
4. [Scriban] strînsătúră f., pl. ĭ. Strîngere (de ex. în brațe). Felu de a strlnge. Lucrurĭ strînse. Cîrcel, colică.
5. [DOOM 3] strânsătură (reg.) s. f., g.-d. art. strânsăturii; pl. strânsături
6. [DOOM 2] strânsătură (reg.) s. f., g.-d. art. strânsăturii; pl. strânsături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL