1. [MDA2] stranic, ~ă [At: CORESI, EV. 500 / V: (înv) ~ainic, (reg) ~răin~, ~rein~ / Pl: ~ici, ~ice / E: slv страньникъ] 1-2 smf, a (Înv) Străin (3-4). 3 smf (Pex) Peregrin (2). 4 a (Îrg; d. limbă, dialecte etc.) Străin (8). 5-6 smf, a (Înv) Străin (13-14). 7-8 smf, a Musafir (1-2).
2. [MDA2] strainic, ~ă a, smf vz stranic
3. [MDA2] străinic, ~ă a, smf vz stranic
4. [MDA2] streinic, ~ă a vz stranic
5. [Scriban] stráĭnic m. (vsl. stranĭnikŭ). Vechĭ. Călător, străin, ĭubitor de străinĭ, ospitalier.
6. [DAR] stranic, stranică, adj., s.m. și f. 1. (adj., s.m. și f.; înv.) străin, venetic, pelerin. 2. (adj.; înv. și reg.; despre limbă, dialecte) alta decât limba sau dialectul matern; străin. 3. (adj.; s.m. și f.; înv.) (persoană) care nu este în relații apropiate de rudenie cu cineva; care nu aparține unei familii. 4. (s.m. și f.; înv.) oaspe, oaspete.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL