1. [MDA2] străneam sn [At: BÎRLEA, A. P. I, 536 / Pl: ~uri / E: stră- + neam] (Reg; îe) Neam de ~ul meu (ori tău, lui etc.) Neam de neamul meu (sau tău, lui etc.) Vz neam.
2. [DAR] străneam, străneamuri, s.n. (reg.; în expr.) neam de străneamul meu = neam de neamul meu.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL