Acasã » Definitii » Definiție și ce înseamnă strâmtorel

Definiție și ce înseamnă strâmtorel

1. [MDA2] strâmtorel, ~ea, a [At: FOLC. OLT. – MUNT. III, 605 / Pl: ~ei, ~ele / E: strâmt + -orel] 1-2 (Pop; șhp) Strâmticel (5-6).

2. [DAR] strâmtorel, -ea, -ică, adj. (pop.) strâmticel.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] STĂRUINȚĂ, stăruințe, s. f. 1. Faptul de a stărui (1); rugăminte, cerere […]

1. [DEX '09] STĂRUIRE s. f. Stăruință. – V. stărui. 2. [MDA2] stăruire sf [At: […]

1. [MDA2] stăruit, ~ă a [At: BÎRLEA, A. P. I, 493 / Pl: ~iți, ~e […]

1. [DEX '09] STĂRUITOR, -OARE, stăruitori, -oare, adj. 1. (Adesea adverbial) Care stăruie, care insistă; […]

1. [MDA2] stărăgni vt [At: COMAN, GL. / Pzi: ~nesc / E: s- + tărăgni] […]

1. [DEX '09] STĂTULEȚ, stătulețe, s. n. Diminutiv al lui stat1. – Stat1 + suf. […]

1. [DEX '09] STA, stau, vb. I. Intranz. I. 1. (Despre oameni și animale) A […]

1. [DEX '09] STĂTĂTOR, -OARE, stătători, -oare, adj. 1. Care stă pe loc, care nu […]