1. [DEX '09] STRÂMTORA, strâmtorez, vb. I. Tranz. A limita posibilitățile de mișcare ale cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtori vb. IV] – Din strâmtoare.
2. [MDA2] strâmtora [At: GCR II, 93/12 / V: (îvp) ~mpto~, ~ri (Pzi: ~resc), ~rim~, ~rimtori, (reg) ~mptori (Pzi: ~resc), ~ântori, (înv) străm~, ~rămtori, ~rămtura / Pzi: ~rez / E: strâmtoare] 1-2 vtr (Îvp; complementul sau subiectul indică deschizături, cavități, spații, încăperi ori drumuri, căi de acces, locuri de trecere, ape, văi etc. sau părți ori porțiuni ale acestora; îoc a se lărgi) A (se) strâmta (7-8). 3 vt (Înv) A stingheri (1). 4 vt (Fig) A împiedica. 5-6 vtr (Îoc a se întinde) A (se) îngrămădi într-un spațiu (extrem de) redus. 7-8 vtr (Asr; pex; fig) A încolți. 9 vt (Înv) A constrânge (1). 10-11 vtr A face să se afle sau a se afla într-o situație dificilă. 12-13 vtr (Spc) A face să fie sau a fi (temporar) lipsit de mijloace materiale, în jenă financiară. 14-15 vtr (Rar; pex) A sărăci (3-4). 16 vr (Reg; d. grâu; îf strântori) A se coace înainte de vreme.
3. [DEX '98] STRÂMTORA, strâmtorez, vb. I. Tranz. A stingheri mișcările cuiva; a îngrămădi într-un loc strâmt, a băga la strâmtoare; a înghesui, a restrânge. ♦ A obliga, a sili, a constrânge. ♦ Refl. A se mulțumi (de nevoie) cu o viață mai modestă, a-și restrânge cheltuielile destinate comodităților traiului. [Var.: (înv.) strâmtori vb. IV] – Din strâmtoare.
4. [Șăineanu, ed. VI] strâmtorà v. a aduce la strâmtoare.
5. [DEX '09] STRÂMTORI vb. IV v. strâmtora.
6. [MDA2] strămtora v vz strâmtora
7. [MDA2] strămtori v vz strâmtora
8. [MDA2] strămtura v vz strâmtora
9. [MDA2] strâmptora v vz strâmtora
10. [MDA2] strâmptori v vz strâmtora[1]
11. [MDA2] strâmtori v vz strâmtora
12. [MDA2] strântori2 v vz strâmtora
13. [MDA2] strimtora v vz strâmtora
14. [MDA2] strimtori v vz strâmtora
15. [DLRLC] STRIMTORA v. I v. strîmtora.
16. [DLRLC] STRÎMTORA, strîmtorez, vb. I. 1. Tranz. (Folosit mai ales la participiu) A stingheri mișcările cuiva, a îngrămădi într-un loc strîmt, a băga la strîmtoare; a înghesui, a strînge. [Călăreții] de pe margini își strînseseră rîndurile, scăriță la scăriță, strîmtorați de laturile uliței. MIHALE, O. 468. Sloii începură a se mișca la vale greoi, strîmtorați unii de alți. SANDU-ALDEA, U. P. 120. Oșteni moldoveni îi strîmtora [pe turci] de pe laturi. ARHIVA R. I 108. ◊ Fig. Închipuirile capricioase înmulțiră în tot chipul aceste lucrări de fantasie, ce nu erau strîmtorate de nici o lege. ODOBESCU, S. I 53. ♦ A obliga, a sili, a constrînge. (Atestat în forma strimtora) Strimtorat de cererile unui ceauș turcesc, venit din partea lui Petru cel Șchiop, se văzu silit a arăta pe turburători. HASDEU, I. V. 184. 2. Refl. A se mulțumi cu o viață mai modestă, a-și restrînge cheltuielile. Putea să vadă și, poate, n-a văzut că am vîndut aproape tot ce-aveam în casă, că pensia nu mi-a ajuns niciodată, că m-am strîmtorat în dormitor ca să pot ține apartamentul. PAS, Z. I 97. Să muncească, să adune, să cruțe și astfel să aibă de unde da, fără a se strîmtora. I. IONESCU, D. 234. – Variante: (regional) strimtora vb. I., (învechit) strîmtori (CONACHI, P. 304) vb. IV.
17. [DLRLC] STRÎMTORI vb. IV v. strîmtora.
18. [Scriban] strîmtoréz v. tr. (d. strîmtoare). Aduc la strîmtoare (la nevoĭe de banĭ): cheltuĭelile m’aŭ cam strîmtorat. Constrîng.
19. [DOOM 3] strâmtora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strâmtorez, 3 strâmtorează; 1 sg. să strâmtorez, 3 să strâmtoreze
20. [DOOM 2] strâmtora (a ~) vb., ind. prez. 3 strâmtorează
21. [DAR] strântori, strântoresc, vb. IV refl. (reg.; despre grâu) a ajunge la maturitate înainte de vreme; a se coace prematur; a se pripi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL