1. [MDA2] strâmtat1 sn [At: DLR / Pl: (rar) ~uri / E: strâmta] (Rar) 1 (Îoc lărgire) Strâmtare (1). 2 Micșorare, prin modificări sau prin schimbarea dimensiunilor persoanei respective, a lărgimii unui obiect de îmbrăcăminte, care devine (foarte) strâns pe corp sau pe o parte a acestuia. 3 (Rar) Strâmtare (3). 4 (Îoc întindere) Strâmtare (5).
2. [MDA2] strâmtat2, ~ă a [At: DSR / Pl: ~ați, ~e / E: strâmta] (Rar) 1 (D. cavități, deschizături, d. spații, încăperi etc. sau d. căi de acces, locuri de trecere, d. ape, văi etc. ori d. părți ale acestora; îoc lărgit) Îngustat. 2 (D. cavități, deschizături, d. spații, încăperi etc. sau d. căi de acces, locuri de trecere, d. ape, văi etc. ori d. părți ale acestora; pex; îoc lărgit) Strâmt (1). 3 (D. obiecte de îmbrăcăminte sau d. părți ale acestora) Îngustat. 4 (D. spații delimitate, încăperi, teritorii etc. sau d. părți ale acestora; îoc întins) Micșorat.
3. [DEX '09] STRÂMTA, strâmtez, vb. I. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A face sau a deveni (mai) strâmt, (mai) îngust, (mai) puțin încăpător; a (se) îngusta, a (se) strânge. – Din strâmt.
4. [MDA2] strămta v vz strâmta
5. [MDA2] strâmpta v vz strâmta
6. [MDA2] strâmta vtr [At: CORESI, EV. 306 / V: (îvp) ~rim~, (îrg) ~răm~, (înv) ~mpta, (reg) ~ânta / Pzi: ~t'ez / E: strâmt] 1-2 (Complementul sau subiectul indică deschizături, cavități, spații, încăperi etc. ori părți sau porțiuni ale acestora; îoc a se lărgi) A(-și) micșora dimensiunea transversală, care devine mai mică decât cea inițială sau obișnuită. 3-4 (Complementul sau subiectul indică traiecte, căi de acces, locuri de trecere, ape, văi etc. ori părți sau porțiuni ale acestora) A(-și) micșora distanța dintre laturi, maluri etc., devenind mai puțin lat sau larg decât a fost inițial sau decât este în mod obișnuit. 5-6 (Complementul sau subiectul indică malurile sau marginile unei ape sau părți ori porțiuni ale acestora) A (se) apropia (mult) unul de altul Si: (rar) a (se) strânge (45-46). 7-8 (Complementul sau subiectul indică malurile sau marginile unei ape sau părți ori porțiuni ale acestora) A (se) face (mai) strâmt Si: a (se) gâtui (3), a (se) îngusta, a (se) sugruma, (rar) a (se) strânge (45-46), (îvp) a (se) strâmtora (1-2). 9-10 (Complementul sau subiectul indică obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) A face sau a deveni (foarte) strâns pe corp sau pe o parte a acestuia ori pe picior Si: a (se) îngusta. 11-12 (Îe) A ~ chinga pentru cineva) sau a i se ~ hamul (cuiva) A ține (sau a ajunge să fie ținut) în frâu Vz frâu. 13-14 (Complementul sau subiectul indică spații delimitate, încăperi, teritorii etc. sau părți ale acestora; îoc a se întinde) A face să devină sau a deveni necuprinzător, nespațios. 15-16 (Complementul sau subiectul indică spații delimitate, încăperi, teritorii etc. sau părți ale acestora; îoc a se întinde) A (se) face (mai) strâmt Si: a (se) micșora, a (se) reduce.
7. [MDA2] strânta v vz strâmta
8. [MDA2] strimta v vz strâmta
9. [DLRLC] STRÎMTA, strîmtez, vb. I. 1. Tranz. (În opoziție cu lărgi) A face să fie mai puțin larg; a îngusta, a strînge. Pe un mal și pe celalt, două stînci se ridică înalte și drepte, strîmtînd atît de mult valea, încît Oltul, intrînd între ele, pare că a fost înghițit cu totul. BOGZA, C. O. 252. ◊ Refl. Valea se strîmtează deodată, lumina zilei se întunecă, iar dintr-o parte și alta pereții munților înaintează spre Olt. BOGZA, C. O. 251. 2. Refl. A deveni strîmt, neîncăpător. Locurile s-au strîmtat, lumea s-a înmulțit. I. IONESCU, D. 320.
10. [Șăineanu, ed. VI] strâmtà v. a (se) face strâmt.
11. [Scriban] strîmtéz v. tr. (d. strîmt). Fac strîmt: a strîmta o haină, ghetele s’au strîmtat de ploaĭe.
12. [DOOM 3] strâmta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strâmtez, 3 strâmtează; conj. prez. 1 sg. să strâmtez, 3 să strâmteze
13. [DOOM 2] strâmta (a ~) vb., ind. prez. 3 strâmtează
14. [IVO-III] strâmtez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL