1. [DEX '09] STRÂMTARE, strâmtări, s. f. Acțiunea de a (se) strâmta și rezultatul ei. – V. strâmta.
2. [MDA2] strâmtare sf [At: BIBLIA (1688) [prefață], 4/48 / V: (înv) ~rim~ / Pl: ~tări / E: strâmta] 1 (Îoc lărgire) Micșorare, față de mărimea inițială sau de cea obișnuită, a dimensiunii transversale a unei deschizături, a unui spațiu, a unei încăperi sau a unor părți ori porțiuni ale acestora. 2 (Îoc lărgire) Micșorare, față de lățimea sau de lărgimea inițială ori de cea obișnuită, a distanței dintre laturile, malurile etc. ale unui traiect, ale unei căi de acces, ale unui loc de trecere, ale unei ape, ale unei văi etc. sau ale unor părți ori porțiuni ale acestora. 3 (Îoc lărgire) Apropiere (mare) a malurilor sau a marginilor unor ape ori a unor părți sau porțiuni ale acestora Si: îngustare, sugrumare, (rar) strâmtat1 (3). 4 (Rar) Micșorare, prin modificări sau prin schimbarea dimensiunilor persoanei respective, a lărgimii unui obiect de îmbrăcăminte, care devine (foarte) strâns pe corp sau pe o parte a acestuia Si: (rar) strâmtat1 (2). 5 (Îoc întindere) Reducere (foarte) mare a volumului unui spațiu delimitat, al unei încăperi, a suprafeței unui teritoriu etc. ori a unor părți sau porțiuni ale acestora, făcându-le să devină necuprinzătoare, neîncăpătoare, nespațioase Si: micșorare, reducere, (rar) strâmtat1 (4). 6 (Înv; fig) Sărăcie (3).
3. [DEX '09] STRÂMTA, strâmtez, vb. I. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A face sau a deveni (mai) strâmt, (mai) îngust, (mai) puțin încăpător; a (se) îngusta, a (se) strânge. – Din strâmt.
4. [MDA2] strămta v vz strâmta
5. [MDA2] strâmpta v vz strâmta
6. [MDA2] strâmta vtr [At: CORESI, EV. 306 / V: (îvp) ~rim~, (îrg) ~răm~, (înv) ~mpta, (reg) ~ânta / Pzi: ~t'ez / E: strâmt] 1-2 (Complementul sau subiectul indică deschizături, cavități, spații, încăperi etc. ori părți sau porțiuni ale acestora; îoc a se lărgi) A(-și) micșora dimensiunea transversală, care devine mai mică decât cea inițială sau obișnuită. 3-4 (Complementul sau subiectul indică traiecte, căi de acces, locuri de trecere, ape, văi etc. ori părți sau porțiuni ale acestora) A(-și) micșora distanța dintre laturi, maluri etc., devenind mai puțin lat sau larg decât a fost inițial sau decât este în mod obișnuit. 5-6 (Complementul sau subiectul indică malurile sau marginile unei ape sau părți ori porțiuni ale acestora) A (se) apropia (mult) unul de altul Si: (rar) a (se) strânge (45-46). 7-8 (Complementul sau subiectul indică malurile sau marginile unei ape sau părți ori porțiuni ale acestora) A (se) face (mai) strâmt Si: a (se) gâtui (3), a (se) îngusta, a (se) sugruma, (rar) a (se) strânge (45-46), (îvp) a (se) strâmtora (1-2). 9-10 (Complementul sau subiectul indică obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) A face sau a deveni (foarte) strâns pe corp sau pe o parte a acestuia ori pe picior Si: a (se) îngusta. 11-12 (Îe) A ~ chinga pentru cineva) sau a i se ~ hamul (cuiva) A ține (sau a ajunge să fie ținut) în frâu Vz frâu. 13-14 (Complementul sau subiectul indică spații delimitate, încăperi, teritorii etc. sau părți ale acestora; îoc a se întinde) A face să devină sau a deveni necuprinzător, nespațios. 15-16 (Complementul sau subiectul indică spații delimitate, încăperi, teritorii etc. sau părți ale acestora; îoc a se întinde) A (se) face (mai) strâmt Si: a (se) micșora, a (se) reduce.
7. [MDA2] strânta v vz strâmta
8. [MDA2] strimta v vz strâmta
9. [MDA2] strimtare sf vz strâmtare
10. [DLRLC] STRÎMTA, strîmtez, vb. I. 1. Tranz. (În opoziție cu lărgi) A face să fie mai puțin larg; a îngusta, a strînge. Pe un mal și pe celalt, două stînci se ridică înalte și drepte, strîmtînd atît de mult valea, încît Oltul, intrînd între ele, pare că a fost înghițit cu totul. BOGZA, C. O. 252. ◊ Refl. Valea se strîmtează deodată, lumina zilei se întunecă, iar dintr-o parte și alta pereții munților înaintează spre Olt. BOGZA, C. O. 251. 2. Refl. A deveni strîmt, neîncăpător. Locurile s-au strîmtat, lumea s-a înmulțit. I. IONESCU, D. 320.
11. [DLRLC] STRÎMTARE, strîmtări, s. f. Acțiunea de a (se) strîmta.
12. [Șăineanu, ed. VI] strâmtà v. a (se) face strâmt.
13. [Scriban] strîmtéz v. tr. (d. strîmt). Fac strîmt: a strîmta o haină, ghetele s’au strîmtat de ploaĭe.
14. [DOOM 3] strâmtare s. f., g.-d. art. strâmtării; pl. strâmtări
15. [DOOM 2] strâmtare s. f., g.-d. art. strâmtării; pl. strâmtări
16. [DOOM 3] strâmta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. strâmtez, 3 strâmtează; conj. prez. 1 sg. să strâmtez, 3 să strâmteze
17. [DOOM 2] strâmta (a ~) vb., ind. prez. 3 strâmtează
18. [IVO-III] strâmtez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL