1. [DEX '09] STRĂLUMINARE, străluminări, s. f. (Rar) Acțiunea de a strălumina; lumină puternică. – V. strălumina.
2. [MDA2] străluminare sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 102r/3 / Pl: ~nări / E: strălumina] 1 (Rar) Strălucire (4). 2 (Înv) Strălucire (14).
3. [DLRLC] STRĂLUMINARE, străluminări, s. f. (Rar) Străfulgerare. Într-o străluminare mai scurtă decît a fulgerelor de sus, în sfîrșit îi tresărise și lui în cuget tertipul pe măsura amicului său. C. PETRESCU, A. R. 32.
4. [DEX '09] STRĂLUMINA, străluminez, vb. I. Intranz. și tranz. (Rar) A lumina puternic. – Pref. stră- + lumina.
5. [MDA2] strălumina [At: DOSOFTEI, PS. 53/8 / Pzi: ~nez / E: stră- + lumina] 1-2 vti (Asr; adesea fig) A străluci2 (1). 3-4 vti (Pex) A străbate luminând. 5 vi (Îvr) A străluci2 (7).
6. [DEX '98] STRĂLUMINA, străluminez, vb. I. Intranz. și tranz. (Rar) A lumina puternic. – Stră- + lumina.
7. [DLRLC] STRĂLUMINA, străluminez, vb. I. Intranz. (Astăzi rar) A lumina puternic, a străluci. Frumusețele tale ziua luminează, noaptea străluminează. La TDRG. ◊ Tranz. Pieriră în praf gros, străluminat auriu de asfințitul soarelui. DUMITRIU, P. F. 68. S-o revăd mereu tot floare, Farmec plaiurilor dînd, Caldă, vie, rîzătoare, Văile străluminînd. CERNA, P. 144.
8. [Scriban] străluminéz v. tr. L. V. Luminez tare. V. intr. Strălucesc tare.
9. [DOOM 3] străluminare (rar) s. f., g.-d. art. străluminării; pl. străluminări
10. [DOOM 2] străluminare (rar) s. f., g.-d. art. străluminării; pl. străluminări
11. [DOOM 3] strălumina (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. străluminez, 3 străluminează; conj. prez. 1 sg. să străluminez, 3 să strălumineze
12. [DOOM 2] strălumina (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 străluminează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL