1. [DEX '09] STRĂJUITOR, -OARE, străjuitori, -oare, adj. (Rar) Care străjuiește, păzește, veghează. ♦ (Substantivat) Paznic, păzitor, străjer. [Pr.: -ju-i-] – Străjui + suf. -tor.
2. [MDA2] străjuitor, ~oare [At: PSALT 274 / P: ~ju-i~ / V: ~rej~ / Pl: ~i, ~oare / E: străjui + -tor] 1 smf (Înv; rar la f.) Paznic2. 2 a (Înv; asr) Care străjuiește pe cineva sau ceva.
3. [DLRLC] STRĂJUITOR, -OARE străjuitori, -oare, adj. Care străjuiește, păzește, veghează. (Atestat în forma strejuitor) Avea și cea mai strejuitoare și apărătoare pravilă. PISCUPESCU, O. 23. ♦ (Substantivat) Paznic, păzitor, străjer. Nimene din străjuitorii pichetelor nu vor fi întrebuințați la altă slujbă decît la a străjuirei. I. IONESCU, M. 273. – Variantă: strejuitor, -oare adj.
4. [MDA2] strejuitor, ~oare a, smf vz străjuitor
5. [DLRLC] STREJUITOR, -OARE adj. v. străjuitor.
6. [DOOM 3] străjuitor (rar) (desp. -ju-i-) adj. m., pl. străjuitori; f. sg. și pl. străjuitoare
7. [DOOM 2] străjuitor (rar) (-ju-i-) adj. m., pl. străjuitori; f. sg. și pl. străjuitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL