1. [MDA2] străina v [At: CORESI, L. 417/16 / V: (îvp) ~rei~, (înv) ~reini, ~riena, ~rii~, ~rina / Pzi: ~nez / E: străin] 1-2 vtr (Înv; fșa) A (se) înstrăina față de cineva sau de ceva. 3 vt (Îvp) A înstrăina (cu forța) de casă. 4 vr (Îvp) A se înstrăina (de locul nașterii, de țară). 5 vi (Înv) A petrece un interval de timp într-un loc străin. 6 vt (Înv) A înstrăina (ceea ce aparține cuiva).
2. [MDA2] streina v vz străina
3. [MDA2] streini v vz străina
4. [MDA2] striena v vz străina
5. [MDA2] striina v vz străina
6. [MDA2] strina v vz străina
7. [Scriban] înstrăinéz v. tr. (d. străin). Alienez, fac străin (dînd orĭ vînzînd): a înstrăina averea părintească. V. refl. Mă fac străin, mă depărtez cu trupu saŭ cu inima: nu te înstrăina de patrie! – Și streinez și înstreinez (Munt.). Vechĭ și astrăinez și astriinez.
8. [Scriban] streinéz, V. înstrăinez.
9. [Argou] străinez, străinezi s. m. (peior.) străin.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL