1. [MDA2] surdomaș sm [At: N. LEON, MED. 148 / V: străd~, ~dumaci smp, ~dum~ / Pl: ~i / E: srb srdomasi] 1 (Ent; Ban; Olt) Larva gândacului morar, de forma unui vierme cu corpul rotund și solzos, acoperit cu chitină tare, de culoare galbenă sau cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grâu stătută Si: (pop) molete1, sfoiag, vierme-de-făină, (Tenebrio molitar). 2 (Olt; lpl) Boală la copiii sugari caracterizată prin apariția unor eczeme pe creștetul capului. 3 (Olt; lpl) Boală la copiii sugari caracterizată prin febră, diaree, vărsături și uscarea nasului Si: molete1. 4 (Olt; lpl) Colici intestinale.
2. [DLRLC] SURDOMAȘ, surdomași, s. m. (Regional) Larva gîndacului numit morarul; sfoiag. – Variantă: surdumaș (MARIAN, INS. 67) s. m.
3. [DLRM] SURDOMAȘ, surdomași, s. m. (Reg.) Larva gîndacului numit morarul. [Var.: surdumaș s. m.] – Sb. srdomasi.
4. [Scriban] surdomáș și surdu- m. (sîrb. srdomasi. GrS. 1937, 280). Olt. Un fel de verme solzos care trăĭește pin făină (tenebrio molitor). Pl. Un fel de eczemă (solzĭ) în capu pruncilor pe care babele zic c’o vindecă ucizînd un șurdumaș pe creștetu prunculuĭ. – În Ban. strădomáș. V. molete 1.
5. [MDA2] strădomaș sm vz surdomaș
6. [MDA2] surdumaci smp vz surdomaș
7. [MDA2] surdumaș sm vz surdomaș
8. [DLRLC] SURDUMAȘ s. m. v. surdomaș.
9. [Șăineanu, ed. VI] surdumaș n. 1. Bot. sfoiag; 2. erupțiune pe cap la copiii de țâță. [Origină necunoscută].
10. [Scriban] strădomáș V. surdomaș.
11. [Scriban] surdumáș V. surdomaș.
12. [DER] surdomaș (-și), s. m. – 1. O anumită boală de copii. – 2. Larva viermelui Tenebrio molitor. – Var. surdumaș, Banat strădomaș. Sb. srdomaši (Candrea).
13. [DAR] surdumaș s.n. (reg.) 1. sfoiag, mucegai. 2. erupție de bubulițe roșii pe capul copiilor de țâță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL