1. [DEX '09] STOSIȘOR, stosișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui stos. – Stos + suf. -ișor.
2. [MDA2] stosișor sn [At: FILIMON, O. I, 180 / Pl: ~oare / E: stos + -ișor] 1-2 (Șhp) Partidă de stos (de obicei scurtă și) plăcută.
3. [DEX '98] STOSIȘOR, stosișoare, s. n. Diminutiv al lui stos. – Stos + suf. ișor.
4. [DLRLC] STOSIȘOR, stosișoare, s. n. Diminutiv al lui stos. Bărbații... în fiecare seară se strîngeau la Mihăiță Dimcea, comandantul companiei, și-și făceau stosișorul obișnuit, care ținea pînă la ziuă. VLAHUȚĂ, O. AL. II 160. Negustorul... merge să vază ce mai e pe dincolo, pîn odaia unde s-au pus niște orzari să-nvîrtească un stosișor. CARAGIALE, M. 47.
5. [DOOM 3] stosișor (rar) s. n., pl. stosișoare
6. [DOOM 2] stosișor (rar) s. n., pl. stosișoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL