1. [DEX '09] STORCITOR, -OARE, storcitori, -oare, adj. (Reg., adesea substantivat) Care stoarce, care servește la stors. – Storci + suf. -tor.
2. [MDA2] storcitor, ~oare [At: I. IONESCU, M. 340 / Pl: ~i, ~oare / E: storci + -tor] 1 sf (Reg) Storcătoare (1). 2 a (Mol; Mun; d. plante; îoc fertilizator) Care epuizează substanțele nutritive din pământ Si: storcător (9).
3. [DEX '98] STORCITOR, -OARE, storcitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care stoarce, care servește la stors. – Storci + suf. -tor.
4. [DLRLC] STORCITOR, -OARE, storcitori, -oare, adj. (Regional) Care stoarce, care secătuiește. Ideea de a vrîsta plantele storcitoare cu cele fertilizatoare. I. IONESCU, M. 340.
5. [DOOM 3] storcitor (reg.) adj. m., pl. storcitori; f. sg. și pl. storcitoare
6. [DOOM 2] storcitor (reg.) adj. m., pl. storcitori; f. sg. și pl. storcitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL