1. [DEX '09] STOCI, stocesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) goli de lichidul pe care îl conține. – Din sl. istočiti.
2. [DEX '09] STORCI, storcesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A stoarce (1). 2. A strivi. – Din stoarce.
3. [MDA2] stoci [At: BIBLIA (1688), 3652/20 / V: (reg) ~orci, ~orsi, strorci, stroși / Pzi: ~cesc / E: vsl источити. Storci, pad stoarce] 1 vt (Înv; c. i. lichide aflate în recipiente sau în spații închise ori circumscrise) A stoarce (10). 2-3 vtr (Mol; d. organe sau părți ale corpului omenesc pline cu lichide sau substanțe, cu materii purulente etc.) A (se) goli (6). 4 vtf (Mol; d. organe sau părți ale corpului omenesc pline cu lichide sau substanțe, cu materii purulente etc.) A se dezumfla (2). 5 vt (Reg; fig; c. i. posibilități, capacități, disponibilități etc. fizice, intelectuale, afective etc. ale oamenilor sau pex oameni) A stoarce (25). 6 vt (Fig) A exploata la maximum. 7 vt (Reg; fig; c. i. terenuri, suprafețe agricole etc.; îf storci) A sărăci (6). 8 vt (Înv; fig; c. i. oameni, colectivități umane, ținuturi, țări etc.) A stoarce (21). 9 vt (Înv; fig; c. i. mijloace materiale, în special financiare, bogății naturale etc.) A stoarce (22). 10 vt (Olt; c. i. oameni; îf storci) A zdrobi.
4. [MDA2] storci v vz stoci
5. [MDA2] storși[1] v vz stoci
6. [MDA2] strorci v vz stoci
7. [MDA2] stroși1 v vz stoci[1]
8. [DEX '98] STORCI, storcesc, vb. IV. Tranz. 1. A stoarce (1). 2. A strivi. – Din stoarce.
9. [DLRLC] STOCI, stocesc, vb. IV. Tranz. A stoarce pentru a face să se scurgă conținutul; p. ext. a stoarce de vlagă, a secătui. Dar și de pîntecile meu cel stocit de apă încă îmi era milă. CREANGĂ, A. 68.
10. [DLRLC] STORCI, storcesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A stoarce. Recolte care... storcesc [pămîntul] de vlaga lui. I. IONESCU, D. 289. ♦ A strivi.
11. [Șăineanu, ed. VI] stocí v. Mold. 1. a stoarce o rană; 2. fig. a seca, a slei. [Rus. STOČITI, a uza măcinând, etc.].
12. [Scriban] stocésc v. tr. (vsl. istočiti, d. točiti, a vărsa, a abunda; rus. stočhĭ, a toci măcinînd, stocitĭ sea, a se uza, d. tocitĭ, a ascuți. V. tocesc). Est Rar. Scurg, storc: a stoci o lămîĭe, o țîță. Fig. Istovesc, storc de puterĭ. V. refl. Mă sug, mă strîng, scad (ca un om care a stat prea mult în apă și a flămînzit orĭ ca o bubă care începe să se vindece). Triv. Iron. (Cov.). Mă duc prea des la latrină: acesta se stocește toată ziŭa! – În vest storcesc (după storc).
13. [Scriban] storcésc, V. stocesc.
14. [DOOM 3] stoci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stocesc, 3 sg. stocește, imperf. 1 stoceam; conj. prez. 1 sg. să stocesc, 3 să stocească
15. [DOOM 3] storci (a ~) (a zdrobi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. storcesc, 3 sg. storcește, imperf. 1 storceam; conj. prez. 1 sg. să storcesc, 3 să storcească
16. [DOOM 2] stoci (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. stocesc, imperf. 3 sg. stocea; conj. prez. 3 să stocească
17. [DOOM 2] storci (a ~) (a zdrobi) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. storcesc, imperf. 3 sg. storcea; conj. prez. 3 să storcească
18. [DER] stoci (-cesc, – it), vb. – 1. A stoarce, a goli, mai ales o tumoare de puroi. – 2. A epuiza, a extenua. – Var. Trans. storci, Bucov. stopci. Sl. istociti (Tiktin), cf. toci.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL