1. [DEX '09] STORCĂTOR, storcătoare, s. n. Aparat de stors sau de tescuit. [Var.: storcătoare s. f.] – Stoarce + suf. -tor.
2. [MDA2] storcător, ~oare [At: N. TEST. (1648), 314r/30 / Pl: ~ori, ~oare / E: stoarce + -ător] 1 sf, (îrg) sn Unealtă de diferite forme și mărimi, folosită la presarea sau la strivirea fructelor zemoase pentru a extrage sucul. 2 sn (Spc) Teasc (1). 3 sn (Reg; pex) Mustuitor. 4 sn (Reg) Crintă (1). 5 a (Înv; d. organe sau d. părți ale acestora, d. țesuturi etc.) Care secretă un lichid. 6 sm (Fig; șîs ~ de averi) Persoană care caută să obțină venituri cât mai mari prin exploatarea muncii altora Si: exploatator (5). 7 sm (Pex; îas) Spoliator, 8 a (Fig) Care vlăguiește. 9 a (Mol; d. plante, recolte etc.; îoc fertilizator) Care epuizează substanțele nutritive din pământ, secătuindu-l Si: storcitor (1).
3. [DEX '09] STORCĂTOARE s. f. v. storcător.
4. [DEX '98] STORCĂTOARE, storcători, s. f. Aparat de stors sau de tescuit. – Stoarce + suf. -ătoare.
5. [DLRLC] STORCĂTOARE, storcători, s. f. Aparat de stors sau de tescuit. ◊ Storcătoare de lămîi = mic vas pe care se storc lămîile pentru a se obține zeama.
6. [Scriban] storcătoáre f., pl. orĭ. Aparat de stors sau de tescuit (Storcătoarea de lămîĭ e o farfurie de sticlă cu o unflătură crestată în mijloc pe care se apeasă lămîĭa).
7. [DOOM 3] storcător (aparat de stors) s. n., pl. storcătoare
8. [DOOM 2] storcător (aparat de stors) s. n., pl. storcătoare
9. [DOOM 3] storcătoare (instalație de stors) (pop.) s. f., g.-d. art. storcătorii; pl. storcători
10. [DOOM 2] storcătoare (instalație/aparat de stors) (pop.) s. f., g.-d. art. storcătorii; pl. storcători
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL