1. [MDA2] storât, ~ă a [At: RESMERIȚĂ, D. / V: stur~ / Pl: ~âți, ~e / E: storî] 1 (Reg; d. obiecte; îf sturât) Sfărâmat2. 2 (Olt: d. ființe; îf sturât) Stâlcit. 3 (Olt; d. lucruri de mâncare; îf sturât) Care este luat fără milă, distrugând, rupând.
2. [MDA2] storî [At: ȚICHINDEAL, F. 122/20 / V: (reg) sturî[1] / Pzi: ~răsc / E: ns cf lat extorrere „a arde tare (ceva)”] 1 vr (Îrg) A se chinui (10). 2 vr A se istovi. 3 vr (Reg; îe) A i se ~ cu cineva A i se urî. 4 vt (Fig; Olt; c. i. oameni; îf sturî) A seca2 (7). 5 vt (Îrg) A nimici. 6 vt (Olt; c.i. ființe) A stâlci (1). 7-8 vir (Reg) A muri1. 9 vt (Reg) A omorî. 10 vr (Fig) A se ruina. 11 vt (Ban; c. i. bani) A stoarce. 12 vt (Ban; c. i. oameni) A strânge (23). 13 vt (Trs; Olt; c. i. lucruri de mâncare; îf sturî) A lua fără milă, distrugând, rupând. 14 vt (Trs; Olt; pex; c. i. lucruri de mâncare; îf sturî) A stinge (1). 15 vt (Olt; îf sturî) A fura (1).
3. [MDA2] sturî v vz storî
4. [Scriban] storăsc v. tr. V. sturăsc.
5. [Scriban] sturăsc și storăsc, a -î v. tr. (lat. extorreo, prăjăesc de tot, extorresco, îs prăjit de tot Cp. cu stur și urăsc). Vest. Potopesc, prăpădesc, mănînc tot, nimicesc: acest flămînd a sturit tot (V. călăcănesc, tuflesc). Bat răŭ: l-a bătut de l-a sturit. V. refl. Solidific, învîrtoșez: fulgii se sturaŭ, și picĭoru nu se maĭ înfunda în zăpadă (NPl. Ceaur, 125). Mă afanisesc, mă prăpădesc, rămîn fără nimic: m’am sturit cu atîtea cheltuielĭ. A ți se sturî, a fi sătul (plictisit) pînă’n gît: mi s’a sturit cu asta (GrS. 1937, 180 și 191).
6. [DER] storî (-răsc, -it), vb. – (Banat) A dispărea, a pieri. Origine îndoielnică. După Candrea, din lat. *extorrêre.
7. [DAR] storât, -ă, adj. (reg.) 1. (despre obiecte; în forma: sturât) care a fost prefăcut cu violență în bucăți; fărâmițat, zobit. 2. (despre ființe; în forma: sturât) stâlcit, bătut rău. 3. (despre lucruri de mâncare; în forma: sturât) care este luat fără milă, distrugând, rupând.
8. [DAR] storî, storăsc, vb. IV 1. (refl.; înv. și reg.) a se chinui; a se istovi. 2. (fig.; reg.; despre oameni; în forma: sturî) a chinui, a cauza o durere insuportabilă, a seca, a epuiza (sufletește). 3. (înv. și reg.) a nimici. 4. (reg.; despre ființe) a stâlci, a bate zdravăn. 5. (reg.) a muri. 6. (reg.) a omorî. 7. (refl.; fig.; înv. și reg.) a se ruina. 8. (reg.; despre bani) a stoarce. 9. (reg.; despre oameni) a strânge, a aduna laolaltă. 10. (reg.; despre lucruri de mâncare; în forma: sturî) a lua fără milă, distrugând, rupând; a stinge. 11. (reg.; în forma: sturî) a fura.
9. [DAR] sturî, sturăsc, vb. IV (reg.) V. storî.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL