1. [MDA2] ștopleag sn [At: MUSCEL, 30 / V: (reg) șteo~, ștep~, ~ol~, ștrofleac, ștrofl~ (Pl: ~uri) sn, ~ofleac (Pl: ~eci) sm, ștepel~ (Pl: ~egi) sm, ștepleagă (Pl: ~egi) sf / Pl: ~ege / E: ns cf șteap1, ger Stoppel] 1 (Olt; Mun) Cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat Si: (reg) țeapă (33). 2 (Olt; Mun; pex) Ghimpe1 (1). 3 (Mun) Tulpină uscată. 4 (Mun) Bucată scurtă de lemn. 5 (Olt) Partea tulpinii unui copac rămasă la suprafața pământului, după ce copacul a fost tăiat.
2. [MDA2] șteopleag sn vz ștopleag
3. [MDA2] ștepeleag sm vz ștopleag
4. [MDA2] ștepleag2 sn vz ștopleag
5. [MDA2] ștepleagă sf vz ștopleag
6. [MDA2] ștofleac2 sm vz ștopleag
7. [MDA2] ștoleag sn vz ștopleag
8. [MDA2] ștrofleac sn vz ștopleag
9. [MDA2] ștrofleag sn vz ștopleag
10. [DAR] ștopleag, ștoplege, s.n. (reg.) 1. cotor de plantă rămas pe câmp după cosit sau după secerat; țeapă, ghimpe, șteap. 2. tulpină uscată; bucată scurtă de lemn. 3. partea tulpinii unui copac rămasă la suprafața pământului după tăiere.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL