1. [MDA2] stomatolalie sf [At: DN2 / Pl: (rar) ~ii / E: fr stomatolalie] (Med) Malformație datorită căreia bolnavul nu poate pronunța vocalele nazale.
2. [DN] STOMATOLALIE s.f. Defect datorită căruia bolnavul nu poate pronunța vocale nazale. [Gen. -iei. / < fr. stomatolalie, cf. gr. stoma – gură, lalein – a vorbi].
3. [DETS] STOMATO- „gură, orificiu, deschizătură”. ◊ gr. stoma, atos „gură, deschizătură, gaură” > fr. stomato-, engl. id., germ. id. > rom. stomato-. □ ~carp (v. -carp), s. n., fruct monocarpic care se deschide printr-o crăpătură oblică; ~lalie (v. -lalie), s. f., defect de vorbire caracterizat prin faptul că bolnavul nu poate pronunța vocalele nazale; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în stomatologie; sin. odontoiatru; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină medicală care studiază anatomia, fiziologia și patologia cavității bucale și a dinților; sin. odontoiatrie; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală, prin autoplastie, a cavității bucale; ~podiu (v. -podiu), s. n., ramură care pătrunde prin stomate în mezofil, unde formează numeroși haustori; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie bucală; ~scop (v. -scop), s. n., instrument pentru examinarea cavității bucale; ~scopie (v. -scopie), s. f., metodă de investigație a mucoasei cavității bucale cu ajutorul stomatoscopului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL