1. [DEX '09] ȘTOLUI, ștoluiesc, vb. IV. Tranz. A supune o piele operației de ștoluire. – Din germ. dial. stollen.
2. [MDA2] stolui v vz ștolui
3. [MDA2] ștolui vt [At: NOM. MIN. I, 382 / V: st~ / Pzi: ~esc / E: ns cf ger Stollen] (Tăb; c. i. piei) A supune operației de ștoluire.
4. [DOOM 3] ștolui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștoluiesc, 3 sg. ștoluiește, imperf. 1 ștoluiam; conj. prez. 1 sg. să ștoluiesc, 3 să ștoluiască
5. [DOOM 2] ștolui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștoluiesc, imperf. 3 sg. ștoluia; conj. prez. 3 să ștoluiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL