1. [MDA2] stoloipan[1] smf, a vz toroipan
2. [DEX '09] TOROIPAN, toroipane, s. n. (Reg. și fam.) Ciomag, măciucă, bâtă. ◊ Loc. adv. Cu toroipanul = cu forța. – Et. nec.
3. [MDA2] ștoloipan, ~ă smf vz toroipan
4. [MDA2] toloipan, ~ă smf vz toroipan
5. [MDA2] toroipan, ~ă [At: POLIZU / V: (reg) ștoloi~, toloi~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf toropală1] (Mun) 1 sn Băț noduros, mai gros la un capăt Si: bâtă, ciomag, măciucă, (reg) toropală1. 2 smf (Fig) Persoană voinică. 3 sn (Îlav) Cu ~ul Cu forța.
6. [MDA2] toroipăni vt [At: ISPIRESCU, U. 57 / Pzi: ~nesc / E: toroipan] (Reg) 1 A ciomăgi (1). 2 (Pex) A ucide cu toroipanul (1).
7. [DLRLC] TOROIPAN, toroipane, s. n. (Munt.) Băț noduros, mai gros la un capăt; măciucă, ciomag, bîtă. Așa cum surîdea sprijinit în baston... chiar că se cerea grabnic măturat de un toroipan fără cruțare. C. PETRESCU, A. R. 28. Își luă însă toroipanul pe care și-l cioplise el dintr-un lemn nodoros de măslin sălbatec. ISPIRESCU, U. 30. Un uriaș cu mînile întinse-n sus, ținînd în dreapta un toroipan ridicat. CARAGIALE, N. F. 33.
8. [Șăineanu, ed. VI] toroipan n. măciucă nodoroasă, ciomag mare: cu toroipanul în spinare ISP. [Derivat ca și toropală din toropì].
9. [Scriban] toroĭpán n., pl. e (var. din toropală. Cp. și cu ngr. tò rópalon, cĭomagu). Munt. Iron. Cĭomag mare.
10. [DOOM 3] toroipan (reg., fam.) s. n., pl. toroipane
11. [DOOM 2] toroipan (reg., fam.) s. n., pl. toroipane
12. [Argou] a lua (pe cineva) în toroipan expr. (pop. – d. bărbați) a avea contact sexual (cu cineva)
13. [Argou] a pune toroipanul (pe cineva) expr. 1. (pop.) a bate rău de tot. 2. (d. bărbați) a avea contact sexual (cu o femeie).
14. [Argou] a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție.
15. [Argou] toroipan, toroipane s. n. 1. (reg.) ciomag, măciucă. 2. penis erect.
16. [DAR] stoloipan, -ă, adj., s.m. și f. (reg.) prost.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL