1. [MDA2] stolire sf [At: ASACHI, I. 225/20 / Pl: ~ri / E: stoli2] 1 (Îvr) Împodobire. 2 (Ccr) Podoabă.
2. [MDA2] stoli1 vtr [At: M. COSTIN, LET. I, 224/38 / Pzi: ~lesc / E: stol] (Îvr) 1-2 A (se) grupa în stoluri2 (1). 3-4 (Pex) A (se) așeza în linie de bătaie.
3. [MDA2] stoli2 vtr [At: ASACHI, S. L. II, 58 / V: ~si, ~losi / Pzi: ~lesc / E: ngr στολίζω] (Înv) 1-2 A (se) împodobi.
4. [MDA2] stolisi v vz stoli2
5. [MDA2] stolosi v vz stoli2
6. [Șăineanu, ed. VI] stolisì v. a se dichisi; începură sâ se stolisească cu tot ce aveau mai bun POP.
7. [Scriban] 1) stolésc v. tr. (d. stol). Adun în stol, grămădesc, masez în ordine. V. refl. Husariĭ s’aŭ stolit și aŭ purces asupra oștiĭ luĭ Mihaĭ Vodă (Let. 1, 257), oaste stolită (307), staŭ stolițĭ (2, 221), gîște sălbatice stolite pe cîmp. V. bulucesc.
8. [Scriban] 2) stolésc și stolisésc v. tr. (ngr. stotizo, aor. estólisa). Vechĭ. Împodobesc, dichisesc.
9. [DAR] stolire, stoliri, s.f. (înv.) 1. împodobire; gătire. 2. podoabă.
10. [DAR] stoli1, stolesc, vb. IV (înv.) a (se) grupa, a (se) așeza în stoluri sau în linie de bătaie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL