1. [MDA2] stiuldici v vz știuldica
2. [MDA2] știulbica2 v vz știuldica
3. [MDA2] știuldica [At: DDRF / V: (reg) stiuldici (Pzi: ~icesc), ~lbi~ / Pzi: ~iuldic (A: nct) / E: știuldic] 1-2 vtr (Trs; Buc) A (se) știobâlcăi (1-2). 3 vi (Trs; îf știulbica) A aluneca (1). 4 vt (Reg; c. i. pești) A stârni cu știuldicul (2).
4. [DLRLC] ȘTIULDICA, știuldic, vb. I. Refl. (Regional) A se cufunda cu zgomot în apă. Se știuldică în fundul fîntînii. RETEGANUL, la CADE.
5. [DLRM] ȘTIULDICA, știuldic, vb. I. Refl. (Reg.) A se cufunda cu zgomot în apă. – Din știuldic.
6. [DAR] știuldica, știuldic, vb. I (reg.) 1. (refl.) a se cufunda cu zgomot în apă. 2. (în forma: știulbica) a aluneca. 3. (despre pești) a stârni cu știulbucul (cu prăjina).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL