1. [DEX '09] ȘTIUCULIȚĂ, știuculițe, s. f. Diminutiv al lui știucă. – Știucă + suf. -uliță.
2. [MDA2] știuculiță sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) ștuc~ / Pl: ~țe / E: știucă1 + -uliță] 1-2 (Pop; șhp) Știucă1 (1) (mică) Si: (reg) știucuță (1-2).
3. [DLRLC] ȘTIUCULIȚĂ, știuculițe, s. f. Diminutiv al lui știucă. În toată țara i se zice știucă, iar la cea mici știuculiță. ANTIPA, F. I. 213. Foicică iarbă, mare, Hai la pește de vînzare, Știuculiță cinci parale. TEODORESCU, P. P. 299.
4. [MDA2] ștuculiță sf vz știuculiță
5. [DOOM 3] știuculiță s. f., g.-d. art. știuculiței; pl. știuculițe
6. [DOOM 2] știuculiță s. f., g.-d. art. știuculiței; pl. știuculițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL