1. [MDA2] știucuit, ~ă a [At: DR. V, 233 / Pl: ~iți, ~e / E: știucă1] (Olt; d. cai) Slăbit din cauza oboselii sau a lipsei de hrană.
2. [DAR] știucuit, -ă, adj. (reg.; despre cai) slăbit din cauza oboselii sau a lipsei de hrană.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL