1. [MDA2] stârmină sf [At: CORESI, ap. DHLR II, 532 / V: (înv) star~ (A și: star~), stârmin (A: nct) sn, ~mnină, ~rnim (A: nct) sn, strâm~, strâmni~, star~, stărmin sn, stir~, strim~ (A și: strimină), ștror~ / A și: stâr~ / Pl: ~ni / E: bg стрймпипа] 1 (Îrg) Deal (stâncos) Si: (reg) stârmnic. 2 Prăpastie. 3 (Reg; îe) A avea ~ la cineva A avea gând rău cu cineva. 4 (Olt; îf strimină) Adâncitură în malul unei ape, în care se adună peștii. 5 (Reg) Băltoacă (4). 6 (Reg) Teren îmbibat cu apă. 7 (Reg) Loc mlăștinos (pe care oamenii evită să-și construiască case). 8 (Olt; îf starmină) „Localitate deluroasă, păduroasă și prăpăstioasă”. 9 (Reg; îf stârnim) Pădure deasă și neumblată. 10 (Olt) „Drum cu multe coaste”.
2. [MDA2] starmină sf vz stârmină
3. [MDA2] stărmin sn vz stârmină
4. [MDA2] stârmin sn vz stârmină
5. [MDA2] stârmnină sf vz stârmină
6. [MDA2] stârnim sn vz stârmină
7. [MDA2] stirmină sf vz stârmină
8. [MDA2] strămină[1] sf vz stârmină
9. [MDA2] strămnină[1] sf vz stârmină
10. [MDA2] strimină sf vz stârmină
11. [MDA2] știormină sf vz stârmină
12. [MDA2] ștormină sf vz stirmină
13. [Scriban] stármină, V. stîrmiră.
14. [Scriban] stirmínă, V. stîrmină.
15. [Scriban] stîrmină f., pl. ĭ (sîrb. sirmina, d. strmen, loc prăpăstios, strm, vsl. strŭmŭ, prăpăstios). L. V. Deal înalt și abrupt (Numele unuĭ deal în Meh.). – La Dos. -ínă. Și stirm-. La Boc. starmină, localitate prăpăstioasă.
16. [DER] stîrmină (-ne), s. f. – (Trans., Olt.) Rîpă, prăpastie. Sb. strmina (Tiktin). – Der. stîrminos, adj. (stîncos), var. înv. (sec. XVI) sterminos.
17. [DAR] stârmină, stârmini, s.f. 1. (înv. și reg.) deal stâncos, stirmnic; stâncă cu coaste înalte și abrupte; prăpastie, râpă. 2. (reg.; în forma: strimină) scobitură, adâncitură în malul unei ape, în care se adună peștii. 3. (reg.) băltoacă. 4. (reg.) teren îmbibat cu apă; teren mlăștinos. 5. (reg.; în forma: starmină) localitate deluroasă, păduroasă și prăpăstioasă. 6. (reg.; în forma: stârnim) pădure deasă și neumblată. 7. (reg.) drum cu multe coaste.
18. [DLRLV] STIRMINĂ s. f. v. stîrmină.
19. [DLRLV] STÎRMINĂ s. f. 1. (Trans. SV) Scobitură, crăpătură în stîncă. Să ascunsără în peșteri și în stîrminele pietrilor. NT 1648, 308r. 2. (Mold.) Groapă adîncă cu apă, rîpă, mocirlă. Si sosim la stirmină. DOSOFTEI, VS. Variante: stirmină (DOSOFTEI, VS). Etimologie: scr. strmen. Cf. b a h n ă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL