Definiție și ce înseamnă stirevie

1. [DEX '09] TIRIGHIE s. f. (Pop.) Substanță sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul și folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile; tartru. [Var.: (pop.) tireghie, tirigie s. f.] – Din ngr. trighía.

2. [MDA2] tirighie sf [At: DOSOFTEI,PS. 213/14 / V: (reg) steregie, sterevie, stervie, stirevie, st~, stirigie, stregie, str~, târbie, târghie, tereghie, terghie, ~reghie, ~regie, ~ichie, ~igie, treghie / E: ngr τρυγία] 1 (Pop) Substanță sticloasă, cu gust acru, care se depune pe pereții butoaielor cu vin, întrebuințată uneori la țară pentru vopsit sau pentru acrit mâncărurile Si: tartru (1). 2 (Reg) Pojghiță formată la suprafața ceaiului când se răcește. 3 (Reg; îf sterevie) Funingine. 4 (Reg) Apă murdară care se scurge din streașină. 5 (Bot; reg; îf tirichie) Îngerea (Selinum carvifolia).

3. [DEX '98] TIRIGHIE s. f. Substanță sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul și folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile; tartru. [Var.: (pop.) tireghie, tirigie s. f.] – Din ngr. trighía.

4. [DLRLC] TIRIGHIE s. f. (Și în formele tireghie, tirigie) Substanță cu gust acru și cu aspect sticlos, care rămîne pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul (și care se folosește în vopsitorie sau pentru acrit mîncările); tartru. Prafurile se plămădesc în borș, iar firele se fierb într-o apă acrită cu tirigie și piatră acră muiată în apă caldă. PAMFILE-LUPESCU, CROM. 143. – Variante: tireghie, tirigie s. f.

5. [Scriban] tirighíe saŭ st- și (Vl.) tîrghíe f. (ngr. și vgr. trygia, drojdie de vin, d. bg. trýgos, strugure cules, ngr. „culesu viilor”; bg. trigia). Tartru (depus pe doagele butoaĭelor orĭ pe clondire). Funingine lucitoare ca smoala. Coaja care se formează pe suprafața ceaĭuluĭ cînd se răcește (V. mîzgă). Negreală care se scurge din streșini. – Și steregíe, treghíe. În Maram. stregíe, la Dos. sterevíe, stervíe și stirevíe. La Vicĭu sterégie și stirégie, negreală din streșinĭ. Forma tirighíe în rev. I. Crg. 1911, 159 (Olt.) și Univ. 1922, 14 Apr. 4, 8, ĭar tîrghíe în Univ. 5 Sep. 1938, 4, 3.

6. [DEX '09] TIREGHIE s. f. v. tirighie.

7. [DEX '09] TIRIGIE s. f. v. tirighie.

8. [MDA2] sterevie sf vz tirighie

9. [MDA2] stervie sf vz tirighie

10. [MDA2] stirevie sf vz tirighie

11. [MDA2] stirighie sf vz tirighie

12. [MDA2] stirigie3 sf vz tirighie

13. [MDA2] stregie sf vz tirighie

14. [MDA2] strighie sf vz tirighie

15. [MDA2] târbie sf vz tirighie

16. [MDA2] târghie sf vz tirighie

17. [MDA2] tereghie sf vz tirighie

18. [MDA2] terghie sf vz tirighie

19. [MDA2] tireghie sf vz tirighie

20. [MDA2] tiregie sf vz tirighie

21. [MDA2] tirichie sf vz tirighie

22. [MDA2] tirigie2 sf vz tirighie

23. [MDA2] treghie sf vz tirighie

24. [DEX '98] TIRIGIE, s. f. v. tirighie.

25. [Scriban] sterégie, -gíe, V. tirighie.

26. [Scriban] sterevíe, V. tirighie.

27. [Scriban] stervíe, V. tirighie.

28. [Scriban] stirevíe și stirigíe V. tirighie.

29. [Scriban] stregíe, V. tirighie.

30. [Scriban] tîrghíe, V. tirighie.

31. [Scriban] treghíe, V. tirighie.

32. [DOOM 3] tirighie (pop.) s. f., art. tirighia, g.-d. tirighii, art. tirighiei

33. [DOOM 2] tirighie (pop.) s. f., art. tirighia, g.-d. tirighii, art. tirighiei

34. [DER] tireghie (-ii), s. f. – 1. Drojdie, tartru, depunere, scursură. – 2. Piatră, mălură. – 3. Tartrat, acid de potasiu. – 4. Funingine. – 5. Apă de ploaie care se scurge cu multă tulbureală. – Var. (s)t(e)reg(h)ie, (s)tirigie, st(e)revie, stirevie. Ngr. τρυγία „drojdie” (Scriban; Gáldi 262), cf. bg. trigija „piatră”. Var. cu v sînt înv. și reproduc pronunțarea lui γ ngr. Celelalte ipoteze sînt improbabile: din lat. *stilligĭa (Cihac, I, 264; Koerting 9053; împotrivă, Densusianu, Rom., XXXIII, 286); din lat. *stiliginea, contaminare a lui stilla cu fuligineus (Giuglea, Cercetări, 20; Tiktin; Candrea), cf. ribagorz. estellesin; de la stiricidium (REW 8266).

35. [DAR] tirighie, tirighii, s.f. (reg.) 1. tartru de acrit mâncărurile. 2. funingine. 3. depunere la suprafața ceaiului răcit. 4. negreală de la streșini.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

[MDN '00] STILOMASTOIDIAN, -Ă adj., s. m. (orificiu) între apofiza mastoidă și originea celei stiloide. […]
[MDN '00] STILOMETRIE s. f. folosirea statisticilor pentru studierea faptelor de stil. (< fr. stylométrie) […]
1. [MDN '00] STILOPODIU s. n. expansiune vegetală în formă de disc la baza stilului. […]
[MDN '00] STILOTIT s. n. suprafață de separație din interiorul unei roci omogene sau la […]
1. [DEX '09] STILOU, stilouri, s. n. Instrument de scris prevăzut cu un rezervor din […]
[DCR2] stimabilitate s. f. Caracterul a ceea ce este stimabil ◊ „Principiul stimabilității (cu cele […]
1. [MDA2] stimarisi vt [At: (a. 1835) URICARIUL, VII, 137 / Pzi: ~sesc / E: […]
1. [MDA2] stimarisi vt [At: (a. 1835) URICARIUL, VII, 137 / Pzi: ~sesc / E: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro