1. [DEX '09] ȘTIRBENIE, știrbenii, s. f. (Rar) Știrbitură (1). – Știrb + suf. -enie.
2. [MDA2] știrbenie sf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 189 / Pl: ~ii / E: știrb + -enie] (Rar) Știrbitură (1).
3. [DLRLC] ȘTIRBENIE, știrbenii, s. f. Faptul de a fi știrb; loc fără dinți în gură. He, he! rîse moș Costache, amuzat, desfăcînd știrbenia gurii. CĂLINESCU, E. O. II 189. Baba a întinerit... ea ne zîmbește, dar tot i se vede știrbenia. RUSSO, O. 157.
4. [DOOM 3] știrbenie (rar) (desp. -ni-e) s. f., art. știrbenia (desp. -ni-a), g.-d. art. știrbeniei; pl. știrbenii, art. știrbeniile (desp. -ni-i-)
5. [DOOM 2] știrbenie (rar) (-ni-e) s. f., art. știrbenia (-ni-a), g.-d. art. știrbeniei; pl. știrbenii, art. știrbeniile (-ni-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL