1. [DEX '09] STIPULAȚIE, stipulații, s. f. (Jur.) Prevedere, clauză menționată într-un act sau într-un contract. – Din fr. stipulation, lat. stipulatio.
2. [MDA2] stipulație sf [At: AR (1829), 1701/5 / V: (înv) ~iune, ~lățiune / Pl: ~ii / E: lat stipulatio, fr stipulation] 1 (Iuz) Stipulare. 2 (Pex) Actul în care este cuprinsă stipulația (1).
3. [DLRLC] STIPULAȚIE, stipulații, s. f. (Jur.) Prevedere, clauză, învoială menționată într-un act scris. – Variantă: (învechit) stipulațiune (GHICA, S. 28) s. f.
4. [DN] STIPULAȚIE s.n. Stipulare, prevedere, clauză introdusă într-un contract. [Gen. -iei, var. stipulațiune s.f. / cf. fr. stipulation, lat. stipulatio].
5. [MDN '00] STIPULAȚIE s. n. (jur.) prevedere, clauză introdusă într-un contract, tratat etc. (< fr. stipulation, lat. stipulatio)
6. [MDA2] stipulațiune sf vz stipulație
7. [MDA2] stipulățiune sf vz stipulație
8. [DLRLC] STIPULAȚIUNE s. f. v. stipulație.
9. [DN] STIPULAȚIUNE s.f. v. stipulație.
10. [Șăineanu, ed. VI] stipulați(un)e f. clauze, condițiuni enunțate într’un contract.
11. [Scriban] *stipulațiúne f. (lat. stipulátio, -ónis). Acțiunea de a stipula. Lucru stipulat, clauză. – Și -ație.
12. [DOOM 3] stipulație (desp. -ți-e) s. f., art. stipulația (desp. -ți-a), g.-d. art. stipulației; pl. stipulații, art. stipulațiile (desp. -ți-i-)
13. [DOOM 2] stipulație (-ți-e) s. f., art. stipulația (-ți-a), g.-d. art. stipulației; pl. stipulații, art. stipulațiile (-ți-i-)
14. [MDO] stipulație
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL